Regăsire Învaţă-te să spui: Ajunge!

Ziua cea mare

Ziua de 11 iunie 2017 a trecut cu foarte mari emoţii şi pregătiri îndelungate, lăsând în urma ei numeroase amintiri frumoase, stârnind emoţii şi născând sentimente pe care probabil că nu le cunoşteam încă. Dar mai ales, acea însorită duminica l-a dăruit pe Cristos în sufletele celor 31 de copilaşi care îl aşteptau cu nerăbdare, după o pregătire şi o examinare corectă.
A doua duminică a lunii iunie a fost motiv de dublă bucurie, sărbătorind-se şi Preasfânta Treime, astfel că micii „apostoli”  au avut parte de o celebrare deosebită, plină de o energie specială şi de har.
Uitându-ne atent pe chipurile lor luminate şi gătite, am putut observa cum străluceau inexplicabil de o bucurie uriaşă care se revărsa prin toţi porii lor. Această profundă fericire s-a născut din simplul fapt că aceea era ziua lor cea mare. Atmosfera de sărbătoare, pregătirile din ajun care prevesteau ceva măreţ, munca lor pentru a ajunge până la final, toate acestea converg în sfârşit spre o stare de efervescentă beatitudine.
Fiind întrebaţi la predică de părintele vicar ce urmau să primească în următoarele momente, au răspuns „adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos” şi erau nerăbdători, dar cu o nerăbdare ce izvorăşte tocmai din curiozitate. Dar  ca să înţeleagă într-adevăr cât este de important acest sacrament, vor mai trebui câţiva ani. Isus îi iubeşte atât de mult aşa cum sunt ei: sinceri, curioşi şi totuşi plini de iubire…
La predică, părintele vicar i-a rugat pe copii să promită că vor încerca cu adevărat să se împărtăşească cât mai des şi astfel, să nu-L lase singur pe Isus, căci El are multă iubire de dat şi pentru faptul că şi Lui Isus îi place să fie primit în suflete curate, unde este binevenit.
Deasemenea, la predică, parintele i-a întrebat pe copii: „Oare de ce oamenii mari se apropie tot mai puţin şi tot mai rar de acest Sfânt Sacrment al Euharistiei?”, „Oare le este ruşine de Sfânta Spovadă?” Într-adevar, cu cât creştem, cu atât ne îndepărtăm de Isus, refuzăm să-i mai acceptăm protecţia şi liniştea pe care ne-o oferă. Ne e ruşine. Da, e şi normal, dar ciudat e că ne e ruşine când trebuie să ne asumăm păcatele, când trebuie să ispăşim o pedeapsă, nu şi când săvârşim păcatele respective; atunci nu facem nimic să ne oprim şi sfârşim prin a ne face singuri rău, lăsându-l pe Cristos singur. Ideea e că El va fi mereu acolo, aşteptându-ne, dar ideal ar fi să-L urmăm cât mai repede, şi să nu aşteptăm cea din urmă clipă.
Aceşti copii sunt mai aproape de Isus decât ceilalţi credincioşi, pentru că prin simplitatea lor şi prin bucuria lor îi sunt mai plăcuţi şi mai aproape de modelul creştinului ideal: umil, fericit, cu o nespusă dorinţă de a se întâlni cu Isus. Şi se poate observa că aceşti copii şi-au ţinut promisiunea, pentru că de atunci sunt prezenţi aproape în fiecare seară la biserică primind Sfânta Împărtăşanie.
Să vedem acum şi cum s-au simţit ei în acele moment minunate:
„În ziua în care am primit Sfânta Împărtăşanie m-am simţit foarte emoţionată. A avut gust bun ostia, dar vinul a fost cam amar, mai ales că nu am mai gustat vin înainte. De atunci m-am mai spovedit şi împărtăşit, iar faptul că L-am primit pe Isus pentru prima oară a însemnat ceva foarte important, chiar dacă după liturghie, mi-am rupt rochiţa cand am alergat”. (Ina Baratu)
„Mie îmi place să mă spovedesc. M-am mai spovedit încă o dată ca să mă obişnuiesc  şi chiar mă duc des la biserică de atunci ca să mă şi împărtăşesc şi îmi place. Părintele chiar m-a lăudat când a văzut că mă implic şi m-a întrebat dacă vreau să fiu ministrant. (Madalin Andrei Ghercă)
„Am fost foarte emoționată pentru ca noi, toți copiii eram în centrul atenției şi toate privirile erau îndreptate spre noi. Nu mi-a plăcut vinul, nu ştiu cum pot să-l bea oamenii mari, în schimb împărtăşania a fost delicioasă. Mi-a plăcut când, la predică, am răspuns că adulții merg la întâlnire când nu vin la biserică şi toată lumea a râs”. (Adela Ciobanu)
„Am fost foarte emoționată pentru prima Sfântă Împărtășanie, am așteptat cu mare bucurie această zi. A fost şi mai mare bucuria pentru că a venit mama mea acasă şi alte rude. Am fost prima nepoată care a luat primit Sfânta Împărtășanie, un eveniment important de familie. M-am mai spovedit de două ori de atunci. Abia aștept să vină duminica să mă spovedesc şi să mă împărtășesc. (Patricia Sauciuc)
În concluzie, aşa cum spunea părintele vicar la predică, „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii” (Antonine de Saint-Exupery; Micul Prinţ).
Aşa că, să încercăm să ne apropiem şi noi de Isus Cristos asemenea acestor copii, cu o bucurie simplă şi curată şi cu încredere deplină că El ne iubeşte mereu.
Bianca Munteanu
Ziua de 11 iunie 2017 a trecut cu foarte mari emoţii şi pregătiri îndelungate, lăsând în urma ei numeroase amintiri frumoase, stârnind emoţii şi născând sentimente pe care probabil că nu le cunoşteam încă. Dar mai ales, acea însorită duminica l-a dăruit pe Cristos în sufletele celor 31 de copilaşi care îl aşteptau cu nerăbdare, după o pregătire şi o examinare corectă.
A doua duminică a lunii iunie a fost motiv de dublă bucurie, sărbătorind-se şi Preasfânta Treime, astfel că micii „apostoli”  au avut parte de o celebrare deosebită, plină de o energie specială şi de har.
Uitându-ne atent pe chipurile lor luminate şi gătite, am putut observa cum străluceau inexplicabil de o bucurie uriaşă care se revărsa prin toţi porii lor. Această profundă fericire s-a născut din simplul fapt că aceea era ziua lor cea mare. Atmosfera de sărbătoare, pregătirile din ajun care prevesteau ceva măreţ, munca lor pentru a ajunge până la final, toate acestea converg în sfârşit spre o stare de efervescentă beatitudine.
Fiind întrebaţi la predică de părintele vicar ce urmau să primească în următoarele momente, au răspuns „adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos” şi erau nerăbdători, dar cu o nerăbdare ce izvorăşte tocmai din curiozitate. Dar  ca să înţeleagă într-adevăr cât este de important acest sacrament, vor mai trebui câţiva ani. Isus îi iubeşte atât de mult aşa cum sunt ei: sinceri, curioşi şi totuşi plini de iubire…
La predică, părintele vicar i-a rugat pe copii să promită că vor încerca cu adevărat să se împărtăşească cât mai des şi astfel, să nu-L lase singur pe Isus, căci El are multă iubire de dat şi pentru faptul că şi Lui Isus îi place să fie primit în suflete curate, unde este binevenit.
Deasemenea, la predică, parintele i-a întrebat pe copii: „Oare de ce oamenii mari se apropie tot mai puţin şi tot mai rar de acest Sfânt Sacrment al Euharistiei?”, „Oare le este ruşine de Sfânta Spovadă?” Într-adevar, cu cât creştem, cu atât ne îndepărtăm de Isus, refuzăm să-i mai acceptăm protecţia şi liniştea pe care ne-o oferă. Ne e ruşine. Da, e şi normal, dar ciudat e că ne e ruşine când trebuie să ne asumăm păcatele, când trebuie să ispăşim o pedeapsă, nu şi când săvârşim păcatele respective; atunci nu facem nimic să ne oprim şi sfârşim prin a ne face singuri rău, lăsându-l pe Cristos singur. Ideea e că El va fi mereu acolo, aşteptându-ne, dar ideal ar fi să-L urmăm cât mai repede, şi să nu aşteptăm cea din urmă clipă.
Aceşti copii sunt mai aproape de Isus decât ceilalţi credincioşi, pentru că prin simplitatea lor şi prin bucuria lor îi sunt mai plăcuţi şi mai aproape de modelul creştinului ideal: umil, fericit, cu o nespusă dorinţă de a se întâlni cu Isus. Şi se poate observa că aceşti copii şi-au ţinut promisiunea, pentru că de atunci sunt prezenţi aproape în fiecare seară la biserică primind Sfânta Împărtăşanie.
Să vedem acum şi cum s-au simţit ei în acele moment minunate:
„În ziua în care am primit Sfânta Împărtăşanie m-am simţit foarte emoţionată. A avut gust bun ostia, dar vinul a fost cam amar, mai ales că nu am mai gustat vin înainte. De atunci m-am mai spovedit şi împărtăşit, iar faptul că L-am primit pe Isus pentru prima oară a însemnat ceva foarte important, chiar dacă după liturghie, mi-am rupt rochiţa cand am alergat”. (Ina Baratu)
„Mie îmi place să mă spovedesc. M-am mai spovedit încă o dată ca să mă obişnuiesc  şi chiar mă duc des la biserică de atunci ca să mă şi împărtăşesc şi îmi place. Părintele chiar m-a lăudat când a văzut că mă implic şi m-a întrebat dacă vreau să fiu ministrant. (Madalin Andrei Ghercă)
„Am fost foarte emoționată pentru ca noi, toți copiii eram în centrul atenției şi toate privirile erau îndreptate spre noi. Nu mi-a plăcut vinul, nu ştiu cum pot să-l bea oamenii mari, în schimb împărtăşania a fost delicioasă. Mi-a plăcut când, la predică, am răspuns că adulții merg la întâlnire când nu vin la biserică şi toată lumea a râs”. (Adela Ciobanu)
„Am fost foarte emoționată pentru prima Sfântă Împărtășanie, am așteptat cu mare bucurie această zi. A fost şi mai mare bucuria pentru că a venit mama mea acasă şi alte rude. Am fost prima nepoată care a luat primit Sfânta Împărtășanie, un eveniment important de familie. M-am mai spovedit de două ori de atunci. Abia aștept să vină duminica să mă spovedesc şi să mă împărtășesc. (Patricia Sauciuc)
În concluzie, aşa cum spunea părintele vicar la predică, „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii” (Antonine de Saint-Exupery; Micul Prinţ).
Aşa că, să încercăm să ne apropiem şi noi de Isus Cristos asemenea acestor copii, cu o bucurie simplă şi curată şi cu încredere deplină că El ne iubeşte mereu.
Bianca Munteanu

Lasati un comentariu