De ce atâta ură? Zi de reculegere la Luncani

Vegheaţi… împreună şi la bine şi la greu!

Publicat in 28 Noiembrie 2011

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am început un nou an liturgic. Călăuză ne va fi evanghelistul Marcu în tot acest an. El ne ajută să răspundem la întrebarea: Cine este Isus? Din Evanghelie înţelegem că Isus este împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu faţă de popor, Isus este DOMN chiar şi în suferinţă, este Fiul lui Dumnezeu, este Mesia, UNSUL.
Adventul, fiind un timp de aşteptare, înseamnă că trebuie să se întâmple un eveniment (Naşterea) şi să vină cineva (Isus). Asta trebuie să ne facă să fim atenţi la prezent şi să ne pregătim concret pentru Evenimentul şi  Persoana care va veni.
Adventul e un timp de speranţă, pentru că ştim sigur ce aşteptăm, e un timp de bucurie pentru că se împlineşte o promisiune deosebită, dar e şi un timp de reflecţie asupra vieţii noastre, asupra credinţei noastre, asupra faptelor noastre.
O examinare serioasa a drumului vieţii pe care îl parcurgem şi o convertire adevărată. Toate acestea fac parte din acel „VEGHEAŢI!” din Evanghelie.
„Vegheaţi” şi asupra familiei pare să ne spună şi episcopul nostru Petru atunci când a proclamat 3 ani pentru familie (2010-2013). Anul acesta este dedicat apropierii familiei de Biserică. Ne vom opri asupra familiei „mica Biserică”, comunitate de rugăciune, loc unde se primeşte, se trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu şi se pune în practică iubirea faţă de cei săraci. Vom reflecta asupra darului copiilor, cel mai preţios dar al căsătoriei. Nu vom uita nici de situaţia familiei în ziua de azi, însuşirile şi îndatoririle soţilor şi problemele tot mai frecvente.
Toate acestea ne duc la o singură concluzie: fără Dumnezeu nu există familie; fără familie nu există OMUL. SECRETUL: împreună, DUMNEZEU şi FAMILIA şi la bine şi la greu. E de datoria Bisericii să vegheze la binele familiei, să ve­gheze la binele membrilor ei, în orice moment, „şi la bine şi la greu”, colaborând cu harul lui Dumnezeu.
Vă invit aşadar şi eu, acum la început de timp sfânt, la o rugăciune mai consistentă pentru familie, la o veritabilă pregătire pentru ca Isus să se nască şi în sufletul nostru, să vină şi în mijlocul familiei cu pace şi iubire. Aşadar vegheaţi… împreună, şi la bine şi la greu!
Advent binecuvântat!
Pr. paroh,
Francisc Fărcăşel

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am început un nou an liturgic. Călăuză ne va fi evanghelistul Marcu în tot acest an. El ne ajută să răspundem la întrebarea: Cine este Isus? Din Evanghelie înţelegem că Isus este împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu faţă de popor, Isus este DOMN chiar şi în suferinţă, este Fiul lui Dumnezeu, este Mesia, UNSUL.4d7f340c8c8e5

Adventul, fiind un timp de aşteptare, înseamnă că trebuie să se întâmple un eveniment (Naşterea) şi să vină cineva (Isus). Asta trebuie să ne facă să fim atenţi la prezent şi să ne pregătim concret pentru Evenimentul şi  Persoana care va veni.

Adventul e un timp de speranţă, pentru că ştim sigur ce aşteptăm, e un timp de bucurie pentru că se împlineşte o promisiune deosebită, dar e şi un timp de reflecţie asupra vieţii noastre, asupra credinţei noastre, asupra faptelor noastre.

O examinare serioasa a drumului vieţii pe care îl parcurgem şi o convertire adevărată. Toate acestea fac parte din acel „VEGHEAŢI!” din Evanghelie.

„Vegheaţi” şi asupra familiei pare să ne spună şi episcopul nostru Petru atunci când a proclamat 3 ani pentru familie (2010-2013). Anul acesta este dedicat apropierii familiei de Biserică. Ne vom opri asupra familiei „mica Biserică”, comunitate de rugăciune, loc unde se primeşte, se trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu şi se pune în practică iubirea faţă de cei săraci. Vom reflecta asupra darului copiilor, cel mai preţios dar al căsătoriei. Nu vom uita nici de situaţia familiei în ziua de azi, însuşirile şi îndatoririle soţilor şi problemele tot mai frecvente.

Toate acestea ne duc la o singură concluzie: fără Dumnezeu nu există familie; fără familie nu există OMUL. SECRETUL: împreună, DUMNEZEU şi FAMILIA şi la bine şi la greu. E de datoria Bisericii să vegheze la binele familiei, să ve­gheze la binele membrilor ei, în orice moment, „şi la bine şi la greu”, colaborând cu harul lui Dumnezeu.

Vă invit aşadar şi eu, acum la început de timp sfânt, la o rugăciune mai consistentă pentru familie, la o veritabilă pregătire pentru ca Isus să se nască şi în sufletul nostru, să vină şi în mijlocul familiei cu pace şi iubire. Aşadar vegheaţi… împreună, şi la bine şi la greu!

Advent binecuvântat!

Pr. paroh,

Francisc Fărcăşel

Lasati un comentariu