Metodă de rugăciune

METODA DE RUGĂCIUNE A SFÂNTULUI

IGNAŢIU DE LOYOLA

(adaptare a unui text preluat din «Ineditul în cotidian… Exerciţii spirituale în viaţa curentă», de Robert Wiecek, la Ed.Sapientia, Iaşi, 2004)

SĂ NE PUNEM ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU, PREMERGĂTOR RUGĂCIUNII:

- să ştim deci la începutul rugăciunii în faţă cui ne aflăm;

- să ne gândim mereu ca momentul rugăciunii este momentul   întâlnirii personale cu Dumnezeu;

- Domnul este o persoană, de aceea, trebuie să fim întotdeauna atenţi să nu pierdem  din vedere această dimensiune intimă şi personală a rugăciunii;

- este vorba de rugăciunea propie, de rugăciunea mea!

ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA RUGĂCIUNII:

- liniştirea sufletului , aşezându-ne sau plimbându-ne, cum ne va plăcea, gândindu-ne la ce vrem să facem şi cui ne adresăm;

- rugăciunea este o clipă importantă în viaţa noastră, nu o vom trăi în grabă;

- avem nevoie de linişte;

- e indicat ca rugăciunea să se facă dimineaţa, însă fiecare poate să-şi aleagă timpul cel mai potrivit intr-o zi spre a se ruga;

ÎNCEPUTUL DIRECT AL RUGĂCIUNII:

- să ne oprim o clipă în faţa locului în care ne vom ruga, gândindu-ne că, într-adevăr, «acolo»va avea loc această întâlnire;

- conştientizăm faptul că «Dumnezeu mă vede»;

- facem un act de reverenţă şi de umilinţă, în funcţie de situaţie;

- acest act  poate fi de natură fizică (o plecăciune, o îngenunchiere, etc..), sau spirituală(imaginându-ne o plecăciune, o îngenunchiere, etc…);

INDICAŢII PRIVIND RUGĂCIUNEA :

- nu ne vom grăbi niciodată;

- să căutam modurile cele mai potrivite spre a ne dispune rugăciunii;

- dacă găsim ceea ce căutăm, să nu trecem mai departe;

- unde vom găsi ceea ce vrem, să ne odihnim, şi să nu trecem mai departe până nu vom fi satisfacuţi;

- să nu uităm că rugăciunea este o «gustare» interioară;

- nu trebuie făcut în mod obligatoriu tot ce ne-am propus, căci nu multă cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul, ci simţirea şi gustarea lucrurilor în interior;

RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE :

- este o rugăciune scurtă, ce constă în a cere harul lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru ca toate intenţiile, acţiunile şi faptele noastre să fie bine orânduite spre slujirea şi lauda divinei sale maiestaţi;

RUGĂCIUNEA ÎN SINE, UTILIZÂND UN TEXT DIN EVANGHELIE:

- să intrăm în rugăciune;

- să găsim pacea făcând un moment de tăcere;

- să respirăm încet;

- să ne gândim că ne-ntâlnim cu Domnul;

- să cerem iertare pentru ofensele aduse;

- să iertăm din inimă jicnirile primite;

SĂ NE PUNEM ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU:

- să facem semnul crucii;

- să începem rugăciunea în genunchi sau în modul care ne ajută mai mult;

- în numele lui Isus, să cerem Tatălui harul Duhului Sfânt, pentru ca dorinţa şi voinţa noastră, inteligenţa şi memoria noastră să fie îndreptate numai spre mărirea şi spre slujirea lui;

SĂ NE RECULEGEM:

- să ne imaginăm locul unde se desfăşoară scena pe care o vom lua în considerare;

SĂ CEREM DOMNULUI CEEA CE VREM:

- este darul pe care fragmentul din Evanghelie ni-l face;

SĂ MEDITĂM ŞI SĂ CONTEMPLĂM  SCENA DESCRISĂ ÎN TEXT:

- să citim textul încet, cuvânt cu cuvânt, punct cu punct;

- să nu uităm că prin fiecare cuvânt ne vorbeşte Domnul;

- să ne folosim memoria spre a ne aminti, inteligenţa pentru a înţelege şi a aplica în viaţa noastră, voinţa spre a dori, a cere, a mulţumi, a iubi şi a adora;

- atenţie: nu ne vom grăbi căci  nu trebuie să facem totul, important e să simţim şi să gustăm din interiorul nostru, să ne oprim acolo şi atât cât găsim roade, inspiraţie, pace, mângâiere;

- să avem o reverenţă (un respect) mai mare atunci când, încetând să reflectăm, vom începe să vorbim cu Domnul;

COLOCVIU CU TATĂL CERESC:

- o convorbire sau discuţie intimă cu Domnul, ca de la prieten la prieten despre ceea ce am meditat;

- să ne comunicăm nevoile personale şi să cerem sfaturi cu privire la ele;

- să terminăm cu rugăciunea Tatăl Nostru;

- să ieşim lent din rugăciune;

REFLEXIE DUPĂ RUGĂCIUNE:

- să reflectăm asupra rugăciunii care tocmai s-a încheiat, şi să ne întrebăm:

- am respectat metoda?

- am avut dificultaţi? de ce?

- ce roade şi ce mişcări spirituale am trăit?

Charles de Foucauld spune:

«rugăciunea inimii este a te pune cu simplitate în faţa lui Dumnezeu în profundă tăcere interioară, lăsând la o parte, cuvinte, gânduri, imaginaţie, deschizând Lui intimul cel mai profund al fiinţei noastre, şi sforţându-ne numai de a iubi».

În planul iubirii, etapele rugăciunii sunt trei:

·        Prima etapa: A IUBI;

·        A doua etapa: A SE LĂSĂ IUBIT;

·        A treia etapa: A COMUNICA IUBIREA;

Concluzie:

Dacă după rugăciune ajungem să iubim mai mult pe aproapele, fie prieten sau duşman şi să ne simţim mult mai angajaţi pentru el, asta înseamnă că ne-am rugat bine!