Cât durează Paștele? CRISTOS A ÎNVIAT!

Un paște la fel

O întâmplare ne vorbește despre un creștin care nu era prea familiarizat cu cele sfinte; s-a întâmplat ca să meargă doi ani la rând, la biserică, de Vinerea Sfântă. Ascultând fragmente din evanghelie, spunea: „Dar parcă și anul trecut l-a  trădat Iuda… dar parcă și anul trecut l-au biciuit… parcă și anul trecut l-au răstignit pe Isus… și sigur îmi amintesc că și anul trecut a înviat… Ce e nou în toate astea?” Așa se minuna și se întreba el!
Chiar așa, ce este nou în toate acestea? Pătimirea nu e aceeași ca și anul trecut? Învierea lui Isus nu este aceeași? Este ceva nou?
Ba da, sunt aceleași, și așa va fi până la sfârșit. MISTERUL PĂTIMIRII, MORȚII ȘI ÎNVIERII LUI ISUS CRISTOS ESTE ACELAȘI MEREU. Lumea însă nu mai e aceeași. Între timp unii au plecat, alții au venit. Noi nu mai suntem aceiași, am mai crescut sau îmbătrânit cu un an, am progresat sau am regresat în viață, am crescut în cele spirituale sau am dat înapoi, am devenit mai buni sau ne-am împietrit la inimă.
Mai este însă un lucru la fel… și așa va fi până la sfârșit: MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, IERTAREA ȘI IUBIREA LUI este aceeași, o iubire extremă, capabilă de jertfă totală pentru ca noi să avem viață, viață nouă în Cristos.
Celebrarea triduum-ului pascal vine să ne amintească ce a făcut Domnul pentru noi. La cina pascală, în joia sfântă, Domnul s-a așezat la masă cu apostolii și le-a spus aceste cuvinte: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea” (Lc 22,15).
Același Cristos vine și azi în Euharistie, se așează lângă noi, vine alături de condiția noastră umană, păcătoasă și ne spune aceleași cuvinte: atât de mult am dorit să sărbătoresc cu voi acest Paște, atât de mult am dorit să fiu lângă tine, în inima ta, creștine, atât de mult îmi doresc să fiu cu tine în casa ta, în familia ta, la serviciul tău, la locul tău de studiu și de recreere, să fiu cu tine, nu numai în necazurile tale, când îți amintești că exist, dar și în momentele de bucurie și sărbătoare, atât când îți merge rău, cât și atunci când îți merge bine!
Ne minunează modul de a acționa al lui Dumnezeu. De aceea, de multe ori, nu avem curajul să apelăm la iertarea lui. Suntem orgolioși, nu suntem în stare să ne iertăm pe noi înșine și credem că așa procedează și Dumnezeu. Ori Dumnezeu acționează asemenea tatălui „risipitor” de iubire din evanghelia lui Luca. Privește în zare, spre noi să fie sigur că nu ratează momentul când hotărâm să ne îndreptăm spre El. Atunci aleargă spre noi, ne îmbrățișează cu dragostea divină, ne redă haina cea nouă a harului, ne încalță cu binecuvântările sale pe drumul vieții, pune în deget inelul demnității de fiu al Său și dă tonul sărbătorii reînvierii fiului rătăcit: „căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață” (Lc 15,24).
Cu aceste gânduri și conștienți de milostivirea neasfârșită a lui Dumnezeu, aceeași săptămână sfântă, același Paște va fi altfel, nu pentru că va fi altfel sărbătoarea ci pentru că noi vom fi altfel, mai plini de har și mai atenți la iubirea lui Dumnezeu!
Vă dorim un Paște la fel
dar într-o inimă nouă!
Cristos a Înviat!
Pr. paroh,
Francisc Fărcășel

O întâmplare ne vorbește despre un creștin care nu era prea familiarizat cu cele sfinte; s-a întâmplat ca să meargă doi ani la rând, la biserică, de Vinerea Sfântă. Ascultând fragmente din evanghelie, spunea: „Dar parcă și anul trecut l-a  trădat Iuda… dar parcă și anul trecut l-au biciuit… parcă și anul trecut l-au răstignit pe Isus… și sigur îmi amintesc că și anul trecut a înviat… Ce e nou în toate astea?” Așa se minuna și se întreba el!

Chiar așa, ce este nou în toate acestea? Pătimirea nu e aceeași ca și anul trecut? Învierea lui Isus nu este aceeași? Este ceva nou?

Ba da, sunt aceleași, și așa va fi până la sfârșit. MISTERUL PĂTIMIRII, MORȚII ȘI ÎNVIERII LUI ISUS CRISTOS ESTE ACELAȘI MEREU. Lumea însă nu mai e aceeași. Între timp unii au plecat, alții au venit. Noi nu mai suntem aceiași, am mai crescut sau îmbătrânit cu un an, am progresat sau am regresat în viață, am crescut în cele spirituale sau am dat înapoi, am devenit mai buni sau ne-am împietrit la inimă.

Mai este însă un lucru la fel… și așa va fi până la sfârșit: MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, IERTAREA ȘI IUBIREA LUI este aceeași, o iubire extremă, capabilă de jertfă totală pentru ca noi să avem viață, viață nouă în Cristos.

Celebrarea triduum-ului pascal vine să ne amintească ce a făcut Domnul pentru noi. La cina pascală, în joia sfântă, Domnul s-a așezat la masă cu apostolii și le-a spus aceste cuvinte: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea” (Lc 22,15).

Același Cristos vine și azi în Euharistie, se așează lângă noi, vine alături de condiția noastră umană, păcătoasă și ne spune aceleași cuvinte: atât de mult am dorit să sărbătoresc cu voi acest Paște, atât de mult am dorit să fiu lângă tine, în inima ta, creștine, atât de mult îmi doresc să fiu cu tine în casa ta, în familia ta, la serviciul tău, la locul tău de studiu și de recreere, să fiu cu tine, nu numai în necazurile tale, când îți amintești că exist, dar și în momentele de bucurie și sărbătoare, atât când îți merge rău, cât și atunci când îți merge bine!

Ne minunează modul de a acționa al lui Dumnezeu. De aceea, de multe ori, nu avem curajul să apelăm la iertarea lui. Suntem orgolioși, nu suntem în stare să ne iertăm pe noi înșine și credem că așa procedează și Dumnezeu. Ori Dumnezeu acționează asemenea tatălui „risipitor” de iubire din evanghelia lui Luca. Privește în zare, spre noi să fie sigur că nu ratează momentul când hotărâm să ne îndreptăm spre El. Atunci aleargă spre noi, ne îmbrățișează cu dragostea divină, ne redă haina cea nouă a harului, ne încalță cu binecuvântările sale pe drumul vieții, pune în deget inelul demnității de fiu al Său și dă tonul sărbătorii reînvierii fiului rătăcit: „căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață” (Lc 15,24).

Cu aceste gânduri și conștienți de milostivirea neasfârșită a lui Dumnezeu, aceeași săptămână sfântă, același Paște va fi altfel, nu pentru că va fi altfel sărbătoarea ci pentru că noi vom fi altfel, mai plini de har și mai atenți la iubirea lui Dumnezeu!

Vă dorim un Paște la fel dar într-o inimă nouă!

Cristos a Înviat!

Pr. paroh,

Francisc Fărcășel

Lasati un comentariu