Măiestria unei sculpturi divine Ca un țesător…

Trăiește credința!

În planul nostru pastoral, anul acesta ca temă generală pe care o vom aborda în discuțiile, catehezele și predicile noastre, este CREDINȚA.
Am citit recent un sondaj realizat printre cetățenii Europei despre nivelul de credință al europeanului, inclusiv România. Conform acestui sondaj din 2010, 92% dintre români cred în existența lui Dumnezeu, ceea ce ne-ar plasa doar în urma Maltei cu 94%. În frunte s-ar clasa România cu procentul de 1% de populație atee.
La polul opus, cele mai atee state sunt: Franța (40%), Cehia (37%) și Suedia (34%).
Dacă atât de mare este procentajul României, românii ar trebui să fie printre cei mai buni, cei mai harnici, cei mai iubitori, o țară înfloritoare, o țară în care bisericile ar străluci, instituțiile statului ar funcționa fără cusur, o țară în care pușcăriile ar fi goale și unde toți am trăi fericiți.
Realitatea crudă însă este alta. Suntem pe primul loc la avorturi în Europa și pe locul doi în lume. Suntem printre primele locuri la consumul de alcool și de aici atâta violență în familie, atâtea accidente, pe primul loc la corupție, moartea bântuie prin toate spitalele, populația este tot mai pesimistă, elevii nu se mai străduiesc să învețe deoarece nu au perspectiva locului de muncă.
Credința este răspunsul omului dat lui Dumnezeu deoarece i s-a descope­rit, credința aduce lumină omului aflat în căutarea sensului vieții (cf. Catehismului Bisericii Catolice). Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om spre el, dar lasă omului libertate de a-L alege sau nu. Adevărata fericire, însă, omul, numai în Domnul o va găsi.
De ce nu sunt românii fericiți dacă se declară credincioși și spun că ei cred în Dumnezeu. Deoarece doar declară, doar spun dar nu trec la acțiune. Spuneam mai sus că a crede este răspunsul omului. A răspunde înseamnă a acționa. Cum acţionăm noi? Cum trăim credința? Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu care ne-a creat și ne mântuiește prin Isus? Nu cumva așteptăm mereu ca Domnul să tot facă ceva (eventual o minune) iar noi rămânem doar simpli spectatori?
TRĂIEȘTE CREDINȚA!
Acționează! Răspunde Domnului și mulțumește-i că poți citi aceste rânduri, că poți vedea, că poți respira, că poți iubi, că poți trăi! Ieși din indife­rența ta, ROAGĂ-TE, este modul cel mai simplu și intim să intri în dialog cu El, iar în rugăciune Domnul îți va spune ce trebuie să faci! SPOR!!!
Pr. paroh,
Francisc Fărcășel

În planul nostru pastoral, anul acesta ca temă generală pe care o vom aborda în discuțiile, catehezele și predicile noastre, este CREDINȚA.

Am citit recent un sondaj realizat printre cetățenii Europei despre nivelul de credință al europeanului, inclusiv România. Conform acestui sondaj din 2010, 92% dintre români cred în existența lui Dumnezeu, ceea ce ne-ar plasa doar în urma Maltei cu 94%. În frunte s-ar clasa România cu procentul de 1% de populație atee.

La polul opus, cele mai atee state sunt: Franța (40%), Cehia (37%) și Suedia (34%).

Dacă atât de mare este procentajul României, românii ar trebui să fie printre cei mai buni, cei mai harnici, cei mai iubitori, o țară înfloritoare, o țară în care bisericile ar străluci, instituțiile statului ar funcționa fără cusur, o țară în care pușcăriile ar fi goale și unde toți am trăi fericiți.

Realitatea crudă însă este alta. Suntem pe primul loc la avorturi în Europa și pe locul doi în lume. Suntem printre primele locuri la consumul de alcool și de aici atâta violență în familie, atâtea accidente, pe primul loc la corupție, moartea bântuie prin toate spitalele, populația este tot mai pesimistă, elevii nu se mai străduiesc să învețe deoarece nu au perspectiva locului de muncă.

Credința este răspunsul omului dat lui Dumnezeu deoarece i s-a descope­rit, credința aduce lumină omului aflat în căutarea sensului vieții (cf. Catehismului Bisericii Catolice). Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om spre el, dar lasă omului libertate de a-L alege sau nu. Adevărata fericire, însă, omul, numai în Domnul o va găsi.

De ce nu sunt românii fericiți dacă se declară credincioși și spun că ei cred în Dumnezeu. Deoarece doar declară, doar spun dar nu trec la acțiune. Spuneam mai sus că a crede este răspunsul omului. A răspunde înseamnă a acționa. Cum acţionăm noi? Cum trăim credința? Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu care ne-a creat și ne mântuiește prin Isus? Nu cumva așteptăm mereu ca Domnul să tot facă ceva (eventual o minune) iar noi rămânem doar simpli spectatori?

TRĂIEȘTE CREDINȚA!

Acționează! Răspunde Domnului și mulțumește-i că poți citi aceste rânduri, că poți vedea, că poți respira, că poți iubi, că poți trăi! Ieși din indife­rența ta, ROAGĂ-TE, este modul cel mai simplu și intim să intri în dialog cu El, iar în rugăciune Domnul îți va spune ce trebuie să faci! SPOR!!!

Pr. paroh,

Francisc Fărcășel

Lasati un comentariu