Vacanță cu credință Familia – comunitate de iubire, jertfă și fidelitate

Să fim recunoscători!

Tatăl şedea la masă împreună cu fiii săi, la ora prânzului, şi le spuse:
-«Când eu eram mic şi locuiam împreună cu părinţii mei, nu aveam de mâncare atâtea lucruri bune aşa cum aveţi voi acum.» Unul dintre copii răspunde: -«Înseamnă că eşti foarte mulţumit pentru că eşti cu noi!»
Trebuia să se gândească copilul că având tatăl său ceea ce nu avea pe când era mic se datora faptului că este cu ei. Îşi însuşea succesul, reuşita. În loc de a se simţi dator faţă de tatăl său, credea că-i face o favoare. De multe ori, cu Dumnezeu facem şi noi la fel: ni se pare că îi facem favoruri şi că El trebuie să ne fie recunoscător. Avem conştiinţă de binefăcători, în loc de a avea conştiinţă de datornici. Realitatea este alta. El nu ne datorează nimic. Lui îi datorăm totul. Toate ale noastre, în faţa lui Dumnezeu, sunt datorie. Este inutil a încerca să o achiţi: Dumnezeu nu ne face facturi. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să-i mulţumim. Există foarte multe lucruri pentru care ar trebui să ne arătăm recunoştinţa în viaţă, şi nici măcar nu ne dăm seama. Le considerăm pe toate atât de fireşti, încât uităm că nu ni se cuvin şi reprezintă toate doar… un DAR de la Dumnezeu.
De mici am fost învățați că trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce primim și să știm să spunem ,,Mulțumesc!” Doresc prin aceste puține rânduri să-mi exprim și eu recunoștința pentru zilele frumoase pe care le-am trăit în mijlocul comunității ,,Isus, Bunul Păstor”, în acest an ce s-a scurs atât de repede. Mulțumesc din inimă pentru sprijinul acordat în susținerea activităților parohiale.
Când privim înapoi realizăm că timpul nu este întotdeauna îngăduitor cu noi mai ales atunci când în viața noastră apar schimbări importante. Aceste schimbări recer din partea noastră un timp de înțelegere, de acomodare, de reflectare. În tăcerea pe care o aduce noutatea se meditează şi se înţelege cel mai bine trecutul. Această tăcere aduce cu sine o atentă cercetare a cugetului din care izvorăsc cuvinte şi sentimente de mulţumire.
Mulţumesc pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru tot ce m-au învăţat, pentru tot ce mi-au oferit. Nu ştiu dacă în acest an am ajutat pe cineva să crească, dacă s-au concretizat în vreun om strădaniile mele (puține și sărăcăcioase) de a face pe cineva măcar un pic mai bun. În schimb simt că toţi cei din această parohie m-au ajutat să cresc. Toți oamenii pe care i-am întâlnit mi-au fost surse de înțelepciune și lecții de viață.
Domnul să vă răsplătească pentru tot binele  pe care mi l-aţi făcut şi pentru lecţiile de credinţă şi speranţă pe care le-am învăţat de la dvs. Să nu mă uitaţi în rugăciunile dumneavoastră pe care le înălţaţi zi de zi către Dumnezeu.
Vă mulțumesc tuturor! Şi doresc să mă revăd cu toți mereu cu drag!
Pr. vicar,
Mihai Savin

Tatăl şedea la masă împreună cu fiii săi, la ora prânzului, şi le spuse:

-«Când eu eram mic şi locuiam împreună cu părinţii mei, nu aveam de mâncare atâtea lucruri bune aşa cum aveţi voi acum.» Unul dintre copii răspunde: -«Înseamnă că eşti foarte mulţumit pentru că eşti cu noi!»

Trebuia să se gândească copilul că având tatăl său ceea ce nu avea pe când era mic se datora faptului că este cu ei. Îşi însuşea succesul, reuşita. În loc de a se simţi dator faţă de tatăl său, credea că-i face o favoare. De multe ori, cu Dumnezeu facem şi noi la fel: ni se pare că îi facem favoruri şi că El trebuie să ne fie recunoscător. Avem conştiinţă de binefăcători, în loc de a avea conştiinţă de datornici. Realitatea este alta. El nu ne datorează nimic. Lui îi datorăm totul. Toate ale noastre, în faţa lui Dumnezeu, sunt datorie. Este inutil a încerca să o achiţi: Dumnezeu nu ne face facturi. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să-i mulţumim. Există foarte multe lucruri pentru care ar trebui să ne arătăm recunoştinţa în viaţă, şi nici măcar nu ne dăm seama. Le considerăm pe toate atât de fireşti, încât uităm că nu ni se cuvin şi reprezintă toate doar… un DAR de la Dumnezeu.

De mici am fost învățați că trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce primim și să știm să spunem ,,Mulțumesc!” Doresc prin aceste puține rânduri să-mi exprim și eu recunoștința pentru zilele frumoase pe care le-am trăit în mijlocul comunității ,,Isus, Bunul Păstor”, în acest an ce s-a scurs atât de repede. Mulțumesc din inimă pentru sprijinul acordat în susținerea activităților parohiale.

Când privim înapoi realizăm că timpul nu este întotdeauna îngăduitor cu noi mai ales atunci când în viața noastră apar schimbări importante. Aceste schimbări recer din partea noastră un timp de înțelegere, de acomodare, de reflectare. În tăcerea pe care o aduce noutatea se meditează şi se înţelege cel mai bine trecutul. Această tăcere aduce cu sine o atentă cercetare a cugetului din care izvorăsc cuvinte şi sentimente de mulţumire.

Mulţumesc pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru tot ce m-au învăţat, pentru tot ce mi-au oferit. Nu ştiu dacă în acest an am ajutat pe cineva să crească, dacă s-au concretizat în vreun om strădaniile mele (puține și sărăcăcioase) de a face pe cineva măcar un pic mai bun. În schimb simt că toţi cei din această parohie m-au ajutat să cresc. Toți oamenii pe care i-am întâlnit mi-au fost surse de înțelepciune și lecții de viață.

Domnul să vă răsplătească pentru tot binele  pe care mi l-aţi făcut şi pentru lecţiile de credinţă şi speranţă pe care le-am învăţat de la dvs. Să nu mă uitaţi în rugăciunile dumneavoastră pe care le înălţaţi zi de zi către Dumnezeu.

Vă mulțumesc tuturor! Şi doresc să mă revăd cu toți mereu cu drag!

Pr. vicar,

Mihai Savin

Lasati un comentariu