Sunt un preot cerșetor! Raze de speranta nr.153

Rămas bun

„Dacă Domnul nu ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zidesc” (Ps. 127,1), sunt cuvintele cu care am plecat la drum, în această aventură a construirii bisericii vii, odată cu biserica de piatră, încrezându-mă în Providenţa divină încă din primele clipe ale numirii mele, mai întâi ca responsabil (la 1 martie 2004) şi mai apoi ca paroh (la 1 august 2004). Îmi amintesc şi acum dialogul cu preasfinţi­tul episcop Petru Gherghel care m-a chemat şi mi-a propus această misiune. Curaj aveam, încredere în Providenţă aveam, dar era necunoscutul, Cartierul Favorit şi catolicii ce-l locuiau. Nu cunoşteam nimic decât că era un cartier mărginaş al oraşului, cu multe familii tinere, şi că proveneau din satele din împrejurimi. Fără biserică, fără casă, fără o evidenţă clară a celor ce-l locuiau, era într-adevăr o provocare (o nebunie pentru unii) să porneşti un astfel de drum.
Dar provocările îmi stârnesc interesul, mă fac să dau ce e mai bun din mine, ştiind că nu e meritul meu ci al celui ce mi-a încredinţat atâtea daruri: Isus, Bunul Păstor, sub conducerea şi călăuzirea căruia am încredinţat şi parohia noastră.
În aceşti 13 ani petrecuţi în mijlocul dumneavoastră, plini de binecuvântări, în care am reuşit să vă cunosc pe toţi, să cunosc fiecare firicel de iarbă şi fiecare pietricică din parohie, aţi reuşit să mă învăţaţi multe:
- că e bine să trăiesc preoţia pentru că am simţit nevoile dumneavoastră;
- că e bine să am grijă de fiecare categorie: copii, tineri, familii, bătrâni, bolnavi, săraci, bogaţi, simpli, învăţaţi… fiecare cu nevoile sale spirituale;
- că e bine să fiu bun şi blând asemenea lui Isus;
- că oricâtă şcoală şi oricâtă pregătire ai avea, mereu ai câte ceva de învăţat;
- să trăiesc şi mai profund credinţa, indife­rent de problemele cu care mă confrunt.
Pentru toate acestea şi pentru multe altele, vă spun din inimă: MULŢUMESC! Aş dori să vă cer iertare şi pentru nenumăratele greşeli cu care v-am supărat în aceşti ani.
„Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului (Ps 116, 12-13)
Ca ultim sfat, acum, înainte de plecare: am avut grijă de voi, dar să ştiţi că Dumnezeu îngrijeşte şi mai mult; m-am străduit să vă dau sfaturi bune, dar să ştiţi că Dumnezeu vă dă şi mai bune; v-am dat lucruri trecătoare care se strică, dar Dumnezeu vă dă lucruri nestricătoare; v-am pregătit câte un loc în biserică, dar Dumnezeu v-a pregătit palate în cer; mi-am jertfit 13 ani pentru voi, dar Dumnezeu a murit pe cruce pentru voi; v-am oferit din sărăcia mea, Dumnezeu vă oferă din belşugul cerului; mi-am pierdut puţin puterile, dar Dumnezeu nu şi le pierde niciodată; vă iubesc mult, dar Dumnezeu vă iubeşte şi mai mult. Aşadar, iubiţi-L şi căutaţi-L mai întâi pe El şi veţi fi fericiţi în timp şi în veşnicie. Cei care-l caută pe Domnul nu vor duce lipsă de niciun bine (cf. Ps 34,10).
Susţineţi mereu preoţii!
Rugaţi-vă pentru noi!
Pr. paroh,
Francisc Fărcăşel
„Dacă Domnul nu ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zidesc” (Ps. 127,1), sunt cuvintele cu care am plecat la drum, în această aventură a construirii bisericii vii, odată cu biserica de piatră, încrezându-mă în Providenţa divină încă din primele clipe ale numirii mele, mai întâi ca responsabil (la 1 martie 2004) şi mai apoi ca paroh (la 1 august 2004). Îmi amintesc şi acum dialogul cu preasfinţi­tul episcop Petru Gherghel care m-a chemat şi mi-a propus această misiune. Curaj aveam, încredere în Providenţă aveam, dar era necunoscutul, Cartierul Favorit şi catolicii ce-l locuiau. Nu cunoşteam nimic decât că era un cartier mărginaş al oraşului, cu multe familii tinere, şi că proveneau din satele din împrejurimi. Fără biserică, fără casă, fără o evidenţă clară a celor ce-l locuiau, era într-adevăr o provocare (o nebunie pentru unii) să porneşti un astfel de drum.
Dar provocările îmi stârnesc interesul, mă fac să dau ce e mai bun din mine, ştiind că nu e meritul meu ci al celui ce mi-a încredinţat atâtea daruri: Isus, Bunul Păstor, sub conducerea şi călăuzirea căruia am încredinţat şi parohia noastră.
În aceşti 13 ani petrecuţi în mijlocul dumneavoastră, plini de binecuvântări, în care am reuşit să vă cunosc pe toţi, să cunosc fiecare firicel de iarbă şi fiecare pietricică din parohie, aţi reuşit să mă învăţaţi multe:
- că e bine să trăiesc preoţia pentru că am simţit nevoile dumneavoastră;
- că e bine să am grijă de fiecare categorie: copii, tineri, familii, bătrâni, bolnavi, săraci, bogaţi, simpli, învăţaţi… fiecare cu nevoile sale spirituale;
- că e bine să fiu bun şi blând asemenea lui Isus;
- că oricâtă şcoală şi oricâtă pregătire ai avea, mereu ai câte ceva de învăţat;
- să trăiesc şi mai profund credinţa, indife­rent de problemele cu care mă confrunt.
Pentru toate acestea şi pentru multe altele, vă spun din inimă: MULŢUMESC! Aş dori să vă cer iertare şi pentru nenumăratele greşeli cu care v-am supărat în aceşti ani.
„Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului (Ps 116, 12-13)
Ca ultim sfat, acum, înainte de plecare: am avut grijă de voi, dar să ştiţi că Dumnezeu îngrijeşte şi mai mult; m-am străduit să vă dau sfaturi bune, dar să ştiţi că Dumnezeu vă dă şi mai bune; v-am dat lucruri trecătoare care se strică, dar Dumnezeu vă dă lucruri nestricătoare; v-am pregătit câte un loc în biserică, dar Dumnezeu v-a pregătit palate în cer; mi-am jertfit 13 ani pentru voi, dar Dumnezeu a murit pe cruce pentru voi; v-am oferit din sărăcia mea, Dumnezeu vă oferă din belşugul cerului; mi-am pierdut puţin puterile, dar Dumnezeu nu şi le pierde niciodată; vă iubesc mult, dar Dumnezeu vă iubeşte şi mai mult. Aşadar, iubiţi-L şi căutaţi-L mai întâi pe El şi veţi fi fericiţi în timp şi în veşnicie. Cei care-l caută pe Domnul nu vor duce lipsă de niciun bine (cf. Ps 34,10).
Susţineţi mereu preoţii!
Rugaţi-vă pentru noi!
Pr. paroh,
Francisc Fărcăşel

Lasati un comentariu