Pluguşor 2012

Aho, aho, iubiţii mei,

Mai micuţi, mai măricei,

Care v-adunaţi pe-aici

Şi pe Pruncuşor cinstiţi,

Doar un pic mai zăboviţi

Şi-ascultaţi a mea urare

Ca la zi de sărbătoare.

Ca şi-n anii ce-au trecut

Mă gândesc la ce-am făcut,

Dacă tot ce ne-am dorit

An de an, s-a împlinit.

Câte am realizat, şi,

Cât de sus ne-am înălţat?

Câte am acumulat?

Cât de mult am progresat?

La oricare întrebare

Îşi răspunde fiecare,

Dacă este mulţumit

De anul ce s-a sfârşit

Dacă a făcut ce-i bine,

Nu doar numai pentru sine,

Dacă a făcut destul

Nu doar pentru-a fi sătul.

De-a făcut suficient

Şi a fost cu toţi atent.

În anul ce s-a sfârşit

Spre familie-am privit

Şi avem recomandare

S-o facem în continuare.

Este grija cea mai mare,

E sfânta preocupare

Ca ea să fie unită,

Împlinită şi sfinţită.

Domnul îi cheamă pe toţi

De la bunici la nepoţi,

Să-mplinească legea firii,

A iertării şi iubirii.

Ca păstor de parohie

Aş vrea o viaţă mai vie,

Mai plină de energie.

Mai dinamică, bogată,

Şi mai diversificată.

Dar de ce-mi dau eu silinţa,

Parcă scade-n om voinţa

Şi se năruie credinţa.

Lumea parcă-i obosită,

Este tot mai moleşită,

Fără chef, fără vigoare

Parcă nici un ţel nu are.

Nu-s creştini la Sf. Masă,

Nu se lasă duşi de-acasă,

Că-I  bine lângă cuptor,

Cu ochii-n televizor.

Iar copilul ia model

Cât o fi de mititel

Şi îi copie îndată

Şi pe mamă şi pe tată.

Tot la fel şi tineretul

S-a “cuplat” cu internetul

Stă pe facebook  şi pe mess

Că astea-s de interes.

Iar de-apare vreo brunetă,

Subţirică şi cochetă,

Înăltuţă, ocheşică

Şi cu mare tronc îi pică,

Gata, s-a îndrăgostit

Şi e tare fericit.

De apare vreun drăguţ,

Mai înalt sau mai scunduţ

Mai brunet sau mai blonduţ

Iute te-ai amorezat,

Uiţi de toate, şi-i păcat,

Fiindcă nu te-ai implicat

Cum făceai tu altădat.

Nici tu cor, nici rugăciune

Nici vreo altă acţiune.

Când auzi de cateheză

Repede îţi iei viteză.

Ce sunt alea adoraţii?

Ce atâtea complicaţii?

Nu mai vrea nici la distracţii,

Nu vrea să-ţi dea explicaţii

Şi-ţi răspunde franc, frăncuţ:

“Mai răruţ, că-i mai draguţ.”

Cică criza e în toi,

Şi se ţine scai de noi.

Nu ştiu dacă nu cumva

Şi noi ne ţinem de ea.

Se pare că ne convine

Si trăim parcă mai bine.

Ce criză financiară?

Când cu toţii dăm năvală

Şi aproape că golim

Orice fel de magazin,

Să luăm tot ce-i mai bun

Pentru ziua de Crăciun

Si ne repezim ca hunii

Parc-ar fi sfârşitul lumii.

N-avem bani, n-avem parale?

Suflă vântu-n buzunare?

E-o părere-nşelătoare.

Nu avem pentru simbrie,

Ori vreo altă datorie

La biserică să dăm.

De aceea ne văităm.

Că e mare-ncurcătură

Să dai un ban la căldură

Sau un leu pentru pomană

La vreo casă mai sărmană.

Este criză, dragii mei

Însă numai pentru-acei

Ce-au uitat de Dumnezeu.

Asta-i  criza actuală:

Este cea spirituală

De la care se trag toate

Relele nenumărate.

Rar mai vezi câte o coadă

La scaunul de spovadă.

Nici măcar la sărbătoare

Nu-i înghesuială mare

Cum era odinioară

Când dădeam cu toţi năvală

Şi ne-mpărtăşeam mai des

Ca şi un suflet ales.

Anu-acesta de Crăciun

Nu a fost un semn prea bun.

După cum am socotit,

Mulţi nu s-au împărtăşit.

Din atâta lume multă

Nici măcar 50 la sută.

Oare care-o fi motivul?

Zic şi eu, precum naivul

Poate n-au  păcătuit,

Sufletele  şi-au smerit

Şi-au ajuns cu-a lor sfinţire

P ână la desăvârşire.

Eeeei, bine-ar fi să fie-aşa

C-atunci nu s-ar întâmpla

S-auzim de divorţaţi,

De copii abandonaţi,

Si părinţi înstrăinaţi.

N-ar fi mame-nlăcrimate,

Nici femeile-abuzate

Şi nici ură-ntre părinţi

Ori copiii răzvrătiţi,

Nici războaie între fraţi

Care stau mereu certaţi.

De-aia, fraţilor e greu:

Căci uităm de Dumnezeu

Şi îi cerem îndurare

Când durerea e prea mare

Şi n-avem altă scăpare.

Dar eu nu vreau să cedez

Nici să mă descurajez,

Fiindcă ştiu că se mai poate

S-avem bune rezultate,

Cum a fost acum , în vară

De-a aflat întreaga ţară,

C-au venit la noi, aici

O mulţime de pitici.

S-au strâns peste 4 mii,

Sufleţele de copii

Şi a fost mobilizare

De la mic până la mare

Pentru a lor sărbătoare.

Bine ne-am organizat

Si lumea ne-a lăudat.

Bravo tineri, cinste  lor,

Bravo lor, copiilor.

Semne sunt şi sper să crească,

Roadele să se-nmulţească.

C-avem familii creştine

Care-şi cresc copiii bine

Şi-i  educă sănătos

Să-l urmeze pe Cristos.

Chiar acuma, în Advent

Au răspuns cu toţi prezent,

Jucării au adunat,

Cântece au repetat,

Şi s-au dus cu-al lor colind

Bucurie împărţind

La bătrâni şi la copii

Care sunt ai nimănui.

De-aia zic, cu încântare

Semne bune anul are

La copii, la tineret,

La adulţi, încet- încet

Şi reînnoiesc apelul:

Să nu vă slăbească zelul,

Ba, mai mult să se-ntărească

Şi credinţa-n toţi să crească.

Aho, aho, creştini iubiţi

Care azi sărbătotiţi

Fac din suflet o urare

S-ajungă la fiecare

Anul care o sa vină,

Facă viaţa mai senină,

Holdele mai roditoare,

Feţele mai zâmbitoare,

Mesele mai încărcate,

Minţile mai luminate,

Inimile mai curate,

ŞI-ncărcate cu iubire,

Radiind de fericire.

Răul să vă ocolească,

Bucuria-n toţi să crească,

Să vă-nconjuraţi de toţi,

De copii, bătrâni, nepoţi

Să-mpărţiţi cu ei de toate,

LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE !

Pr. paroh,

Francisc Fărcăşel

1. 

   paul spune:

   2 Ianuarie 2012 la 1:04 am

   LA MULTI ANI !!! foarte concisa urarea ….