„Iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8) Imnul iubirii

Pe cărări de munte

Într-o luni dimineaţa, pe data de 18 iunie, copiii împreună cu animatorii şi cu preoţii parohiei, am plecat spre un campus de 3 zile la Poiana Micului.
Pe drum am cântat cântece şi ne-am distrat. Ajunşi acolo, am descărcat bagajul şi am plecat direct la jocuri. După ce am terminat jocurile, minu-natele noastre bucătărese ne-au pregătit o ciorbică care a mers bine la burtica, fiind veniţi de pe drum. După masa de prânz, copiii s-au împărţit în 3 echipe şi de acolo a început concursul. Au urmat bansurile, jocurile şi când ne-am uitat la ceas deja era ora cinei.
Imediat dupa cină, am făcut rugă-ciunea de seară şi ne-am dus fiecare în camera lui pentru a ne odihni pentru că ziua următoare era foarte plină şi aveam nevoie de energie.
A doua zi de dimineață, ne-am rugat şi ne-am dus la micul dejun. După micul dejun am plecat spre biserică, unde am făcut cateheze având ca temă parabole alese de preoţi. De la cateheze ne-am dus către ateliere.
Atelierele au fost 3 la număr: atelier de creație, atelier de suveniruri şi atelier de teatru, unde ne-am ales cu câteva amintiri din acest campus. Vremea nu prea ţinea cu noi şi nu am putut face jocurile afară aşa că am mers la sala de sport a şcolii pentru a face jocuri.
La un moment dat ne luase foamea aşa că ne-am întors la cabana unde locuiam ca să mâncăm. După masă ne-am dus în camerele noastre să ne odihnim puţin. După odihnă, a urmat momentul mult aşteptat: CĂUTAREA COMORII, unde a trebuit să căutăm indicii pentru a găsi comoara. După căutarea comorii, am mers la liturghie la biserica Sfântul Ioan Paul al II-lea.
Când s-a terminat liturghia, am plecat pe jos către cabană. Ajunşi acolo bucătaresele pregăteau grătarul pentru cină.
Când s-a lăsat seara, animatorii împreuna cu preoţii au pregătit focul de tabără şi am stat toţi în jurul lui şi am cântat. Fiind seară şi fiindcă avusesem o zi plină, ne-am dus la culcare după ce am facut rugăciunea de seară.
Ajunsesem în ultima zi, aşa că ne-am dus la liturghie ca să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru  acest campus minunat.
După liturghie am rămas la cateheze. Am plecat apoi pe deal, în drumeţie iar când am venit, am mâncat şi după masă, fiecare grupă a făcut o poezie mai amuzantă de mulţumire pentru tot. Ne-am urcat în autocar şi am pornit uşor, uşor spre casă.
După părerea mea, campusul acesta a fost extraordinar. Acum vom afla şi părerile câtorva  copii:
„Mi-a plăcut ciorbica, jocurile, dar mai ales să mergem în drumeţie”. (Adela Ciobanu)
„Mi-a plăcut foarte mult că animatorii ne-au făcut să ne distrăm şi să ne simţim bine. Preoţii ne-au ajutat să ne rugăm neîncetat şi să-i iubim pe ceilalti. (Mătăşel Alessandro)
„Acest campus a fost minunat. Locul unde ne-am cazat, a fost extraordinar, înconjuraţi de minunata natură, cu oameni inimoşi alături. Copiii au fost mai mulţi şi mai bucuroşi ca în anii trecuţi. Animatorii nu au fost prea mulţi dar ne-au putut stăpâni şi suporta, iar bucătăresele au fost nemaipomenite chiar dacă  ne-au mai pus la punct.
Mi-am făcut noi prietenii dar poate le-am pierdut pe altele prin faptele mele. Jocurile au fost distractive iar cel mai frumos moment a fost când am găsit COMOARA şi am împărţit-o cu toţi copiii, animatorii şi preoţii. Serile au fost minunate. În ciuda avertismentelor, nu ne-am culcat prea devreme, râzând şi povestind toată noaptea. A doua noapte, somnul ne-a luat prin surprindere şi am adormit pe loc. Chiar dacă tinerii s-au distrat pe seama noastră mâzgâlindu-ne, dimineaţa toţi ne mândream cu jocurile de x şi 0 de pe mâini sau înscrisurile de pe picioare.
Acest campus a fost de neuitat şi scurt. De abia astept campusul de anul viitor”. (Petrariu Bianca- Agnes)
„Noi, grupa doi
Vrem să vă mulţumim
Pentru hrana ce-o primim.
Ne cerem scuze
pentru serile gălăgioase,
Dar, ce-i drept,
au fost haioase,
Şi gogoşile gustoase.
Animatorii ne-au îndrumat,
Dar la liturghie nu prea am cântat.
Vă mulţumim că ne-aţi suportat!!!”
„Dragile noastre bucătărese
Știm că v-am cam ostenit
Odihnă n-aţi prea primit
Mâncare bună aţi  făcut
Burta nouă ne-aţi umplut
Mulţumim pentru ciorbică
A mers bine în burtică.
Iar voi dragi animatori
Nu prea ne-aţi băgat fiori
Aţi fost buni și liniștiti
Chiar dacă ne mâzgâliţi.
Cu șoferul grijuliu
Ne-am jucat până târziu
Poate l-am cam enervat
Însă el ne-a suportat
Dacă ne lasă în drum
Îi luăm banii chiar acum.
Dragi preoţi, noi vă iubim
Din suflet vă mulţumim
Credinţa ne-aţi întărit
Când la liturghie am venit
Parabole ne-aţi învăţat
Să fim fără de păcat.
Deși suntem măricei
Rămânem pe viaţă ai voștri COPĂCEI!
Luiza Mocanu
Într-o luni dimineaţa, pe data de 18 iunie, copiii împreună cu animatorii şi cu preoţii parohiei, am plecat spre un campus de 3 zile la Poiana Micului.
Pe drum am cântat cântece şi ne-am distrat. Ajunşi acolo, am descărcat bagajul şi am plecat direct la jocuri. După ce am terminat jocurile, minu-natele noastre bucătărese ne-au pregătit o ciorbică care a mers bine la burtica, fiind veniţi de pe drum. După masa de prânz, copiii s-au împărţit în 3 echipe şi de acolo a început concursul. Au urmat bansurile, jocurile şi când ne-am uitat la ceas deja era ora cinei.
Imediat dupa cină, am făcut rugă-ciunea de seară şi ne-am dus fiecare în camera lui pentru a ne odihni pentru că ziua următoare era foarte plină şi aveam nevoie de energie.
A doua zi de dimineață, ne-am rugat şi ne-am dus la micul dejun. După micul dejun am plecat spre biserică, unde am făcut cateheze având ca temă parabole alese de preoţi. De la cateheze ne-am dus către ateliere.
Atelierele au fost 3 la număr: atelier de creație, atelier de suveniruri şi atelier de teatru, unde ne-am ales cu câteva amintiri din acest campus. Vremea nu prea ţinea cu noi şi nu am putut face jocurile afară aşa că am mers la sala de sport a şcolii pentru a face jocuri.
La un moment dat ne luase foamea aşa că ne-am întors la cabana unde locuiam ca să mâncăm. După masă ne-am dus în camerele noastre să ne odihnim puţin. După odihnă, a urmat momentul mult aşteptat: CĂUTAREA COMORII, unde a trebuit să căutăm indicii pentru a găsi comoara. După căutarea comorii, am mers la liturghie la biserica Sfântul Ioan Paul al II-lea.
Când s-a terminat liturghia, am plecat pe jos către cabană. Ajunşi acolo bucătaresele pregăteau grătarul pentru cină.
Când s-a lăsat seara, animatorii împreuna cu preoţii au pregătit focul de tabără şi am stat toţi în jurul lui şi am cântat. Fiind seară şi fiindcă avusesem o zi plină, ne-am dus la culcare după ce am facut rugăciunea de seară.
Ajunsesem în ultima zi, aşa că ne-am dus la liturghie ca să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru  acest campus minunat.
După liturghie am rămas la cateheze. Am plecat apoi pe deal, în drumeţie iar când am venit, am mâncat şi după masă, fiecare grupă a făcut o poezie mai amuzantă de mulţumire pentru tot. Ne-am urcat în autocar şi am pornit uşor, uşor spre casă.
După părerea mea, campusul acesta a fost extraordinar. Acum vom afla şi părerile câtorva  copii:
„Mi-a plăcut ciorbica, jocurile, dar mai ales să mergem în drumeţie”. (Adela Ciobanu)
„Mi-a plăcut foarte mult că animatorii ne-au făcut să ne distrăm şi să ne simţim bine. Preoţii ne-au ajutat să ne rugăm neîncetat şi să-i iubim pe ceilalti. (Mătăşel Alessandro)
„Acest campus a fost minunat. Locul unde ne-am cazat, a fost extraordinar, înconjuraţi de minunata natură, cu oameni inimoşi alături. Copiii au fost mai mulţi şi mai bucuroşi ca în anii trecuţi. Animatorii nu au fost prea mulţi dar ne-au putut stăpâni şi suporta, iar bucătăresele au fost nemaipomenite chiar dacă  ne-au mai pus la punct.
Mi-am făcut noi prietenii dar poate le-am pierdut pe altele prin faptele mele. Jocurile au fost distractive iar cel mai frumos moment a fost când am găsit COMOARA şi am împărţit-o cu toţi copiii, animatorii şi preoţii. Serile au fost minunate. În ciuda avertismentelor, nu ne-am culcat prea devreme, râzând şi povestind toată noaptea. A doua noapte, somnul ne-a luat prin surprindere şi am adormit pe loc. Chiar dacă tinerii s-au distrat pe seama noastră mâzgâlindu-ne, dimineaţa toţi ne mândream cu jocurile de x şi 0 de pe mâini sau înscrisurile de pe picioare.
Acest campus a fost de neuitat şi scurt. De abia astept campusul de anul viitor”. (Petrariu Bianca- Agnes)
„Noi, grupa doi
Vrem să vă mulţumim
Pentru hrana ce-o primim.
Ne cerem scuze
pentru serile gălăgioase,
Dar, ce-i drept,
au fost haioase,
Şi gogoşile gustoase.
Animatorii ne-au îndrumat,
Dar la liturghie nu prea am cântat.
Vă mulţumim că ne-aţi suportat!!!”
„Dragile noastre bucătărese
Știm că v-am cam ostenit
Odihnă n-aţi prea primit
Mâncare bună aţi  făcut
Burta nouă ne-aţi umplut
Mulţumim pentru ciorbică
A mers bine în burtică.
Iar voi dragi animatori
Nu prea ne-aţi băgat fiori
Aţi fost buni și liniștiti
Chiar dacă ne mâzgâliţi.
Cu șoferul grijuliu
Ne-am jucat până târziu
Poate l-am cam enervat
Însă el ne-a suportat
Dacă ne lasă în drum
Îi luăm banii chiar acum.
Dragi preoţi, noi vă iubim
Din suflet vă mulţumim
Credinţa ne-aţi întărit
Când la liturghie am venit
Parabole ne-aţi învăţat
Să fim fără de păcat.
Deși suntem măricei
Rămânem pe viaţă ai voștri COPĂCEI!
Luiza Mocanu

Lasati un comentariu