Pregătire pentru o întâlnire sfântă Euharistia – semnul iubirii

Of… inima mea!

Boala de inimă este una din principalele cauze de deces la nivel mondial reușind să ia viaţa mai multor persoane decât reușesc toate tipurile de cancer la un loc. Şi specialiștii spun că principala cauză a acestor boli este faptul că oamenii nu recunosc simptomele privind aceste afecțiuni. Le tratează superficial.
Nu am de gând să scriu o pagină medicală deoarece nu sunt specialist în domeniu. În schimb am să scriu tot despre inimă, tot despre boli, tot despre deces. Dar din altă perspectivă.
Luna iunie este luna inimii. Cinstim Inima Preasfântă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei. Două inimi sănătoase. Două inimi care continuă să bată mereu. Şi în acelaşi timp cinstim şi inimile noastre. Tu cum stai cu inima?
Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat, trăia un suflet de artist, talentat şi înțelept. Maestrul adora copiii şi îi plăcea să-i răsfețe cu încântătoare daruri: lucrușoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile!
Oricât de mult se străduiau bieții prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi.
Micuții, disperați, plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înțelept le oferea alte daruri minunate: amețitor de frumoase, dar… şi mai fragile!
Într-o zi, părinții copiilor, copleșiți de drama picilor, au bătut la ușa bătrânului:
- Maestre, eşti atât de înțelept! Ştim că le dorești copiilor noștri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!
Bătrânul înțelept le răspunse zâmbind:
- Vor trece doar câțiva ani şi cineva le va oferi… inima sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici – frumoase, dar fragile, şi tristețea de a le pierde într-o clipă, vor învăța să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de neprețuit.
Deseori şi noi îi oferim lui Dumnezeu niște inimi fragile. Inimi gata să se spargă. Inimi bolnave. Gata să nu mai bată. Şi știți de ce? Deoarece nu recunoaștem simptomele acestei afec­țiuni. Tratăm inimile noastre superficial.
Ce ar fi ca în această lună să descoperim simptomele? Ce ar fi ca în această lună să privim spre Inima lui Isus şi spre Inima Mariei? Ce ar fi să nu uităm că avem o inimă care bate pentru noi? Inima ta pentru cine bate?
E doar un sfat. De la un amator. Căci sunt sigur că şi eu pot să exclam cu tine: Of… inima mea!
Pr. vicar,
Andrei Stolnicu

Boala de inimă este una din principalele cauze de deces la nivel mondial reușind să ia viaţa mai multor persoane decât reușesc toate tipurile de cancer la un loc. Şi specialiștii spun că principala cauză a acestor boli este faptul că oamenii nu recunosc simptomele privind aceste afecțiuni. Le tratează superficial.

Nu am de gând să scriu o pagină medicală deoarece nu sunt specialist în domeniu. În schimb am să scriu tot despre inimă, tot despre boli, tot despre deces. Dar din altă perspectivă.

Luna iunie este luna inimii. Cinstim Inima Preasfântă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei. Două inimi sănătoase. Două inimi care continuă să bată mereu. Şi în acelaşi timp cinstim şi inimile noastre. Tu cum stai cu inima?

Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat, trăia un suflet de artist, talentat şi înțelept. Maestrul adora copiii şi îi plăcea să-i răsfețe cu încântătoare daruri: lucrușoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile!

Oricât de mult se străduiau bieții prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi.

Micuții, disperați, plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înțelept le oferea alte daruri minunate: amețitor de frumoase, dar… şi mai fragile!

Într-o zi, părinții copiilor, copleșiți de drama picilor, au bătut la ușa bătrânului:

- Maestre, eşti atât de înțelept! Ştim că le dorești copiilor noștri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!

Bătrânul înțelept le răspunse zâmbind:

- Vor trece doar câțiva ani şi cineva le va oferi… inima sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici – frumoase, dar fragile, şi tristețea de a le pierde într-o clipă, vor învăța să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de neprețuit.

Deseori şi noi îi oferim lui Dumnezeu niște inimi fragile. Inimi gata să se spargă. Inimi bolnave. Gata să nu mai bată. Şi știți de ce? Deoarece nu recunoaștem simptomele acestei afec­țiuni. Tratăm inimile noastre superficial.

Ce ar fi ca în această lună să descoperim simptomele? Ce ar fi ca în această lună să privim spre Inima lui Isus şi spre Inima Mariei? Ce ar fi să nu uităm că avem o inimă care bate pentru noi? Inima ta pentru cine bate?

E doar un sfat. De la un amator. Căci sunt sigur că şi eu pot să exclam cu tine: Of… inima mea!

Pr. vicar,

Andrei Stolnicu

Lasati un comentariu