„Dă valoare tinereții tale” Post posibil

Odihniţi-vă puţin!

„Ce treabă are postu’ cu prostu’”.  Este una din glumele care circulă în această perioadă. Dar chiar dacă pentru mulţi este doar o vorbă spusă fără a o gândi prea mult, trebuie să recunoaștem că pentru unii este cam adevărat. Am fost informaţi sau mai bine zis „infectaţi” în ultima perioadă cu știri care de care mai picante. Renumita ordonanță a guvernului a acaparat – şi încă o mai face – un  spaţiu destul de important din viaţa noastră. A venit apoi celebra zi a îndrăgostiților. Apoi Dragobetele, Marţea grasă.  Deja floră­riile îşi prelungesc programul de lucru, iar mărțișoarele se găsesc la fiecare colţ de stradă. Este începutul lunii Martie. Luna Mărțișorului. Şi cine ştie ce o să mai apară. Căci sigur va mai fi ceva.
Totul ne spune că nu este timp de liniște. Trebuie să umblăm. Să alergăm. Să oferim cadouri care de care mai ori­ginale şi inventive. Desigur nu e nimic rău în asta. Şi nu aş vrea să vorbesc despre aceste aspecte. Nu acum şi nu aici. Pentru că a venit timpul de altceva. A venit timpul odihnei. Timpul tăcerii.
Pentru mulţi timpul postului este un timp de jertfă. De renunţare. Unii renunţă poate la anumite mâncăruri, alţii poate renunţă la anumite vicii, alţii renunţă la câte o oră din zi pentru a participa la Liturghie. Şi cu siguranţă nu sunt propuneri rele. Dar nu ar trebui luate doar în timpul acesta. Aşa ar trebui să fie normalitatea. Nu trebuie să fim normali doar o perioadă de timp. Dacă ştii că ciocolata, ţigara, sau băutura în exces îți face rău, trebuie oare să aştepţi timpul Postului Mare pentru a renunţa la ele? Dar, da. Decât deloc mai bine acum. Dacă ştii că sfânta Liturghie e atât de necesară vieţii tale trebuie oare să aştepţi timpul Postului Mare pentru a veni şi la Biserică? Dar, da. Decât deloc mai bine acum.
Toate sunt bune. Până la urmă timpul Postului Mare este un timp de purificare. Şi cu toţii ştim că pentru a avea un suflet purificat trebuie înainte de toate să avem şi un trup purificat.
Dar nu aş vrea să vorbesc nici despre aceste aspecte. Căci e timpul de altceva: e timp de odihnă, de tăcere.
Dacă nu știți ce propuneri să vă luaţi pentru acest timp am eu câteva idei. Vă invit pe toți la odihnă. Renunţaţi puţin la alergat. E o adevărată purificare. Odihniţi-vă sufletul. Faceţi-vă o analiză sinceră a vieţii de creştin. În linişte. În tăcere. Priviţi mai des spre Dumnezeu şi lăsaţi-vă priviţi de El. Căutaţi să aveţi zilnic câteva minute de tăcere. În prezenţa lui Dumnezeu. Vorbiţi mai puţin. Atât cât este necesar. Să dispară în această perioadă bârfele, vorbele multe şi rele, criticile. Apropiaţi-vă de cei cu care sunteţi certaţi. Faceţi primul pas. Iertaţi. Împliniţi faptele de milostivire trupească. Bucuraţi-vă sufletul! Odihniţi-l!
Şi sunt doar câteva din ideile ce mi-au venit acum când scriu acest articol… cu siguranţă posibilităţile sunt mult mai largi şi mai deschise…
Postul nu are treabă cu prostul. Dar postul are treabă cu cei care vor să îl urmeze pe Cristos.
Tu ce îţi doreşti de la acest post? Odihnă sau chin?
Pr. vicar,
Andrei Stolnicu

„Ce treabă are postu’ cu prostu’”.  Este una din glumele care circulă în această perioadă. Dar chiar dacă pentru mulţi este doar o vorbă spusă fără a o gândi prea mult, trebuie să recunoaștem că pentru unii este cam adevărat. Am fost informaţi sau mai bine zis „infectaţi” în ultima perioadă cu știri care de care mai picante. Renumita ordonanță a guvernului a acaparat – şi încă o mai face – un  spaţiu destul de important din viaţa noastră. A venit apoi celebra zi a îndrăgostiților. Apoi Dragobetele, Marţea grasă.  Deja floră­riile îşi prelungesc programul de lucru, iar mărțișoarele se găsesc la fiecare colţ de stradă. Este începutul lunii Martie. Luna Mărțișorului. Şi cine ştie ce o să mai apară. Căci sigur va mai fi ceva.

Totul ne spune că nu este timp de liniște. Trebuie să umblăm. Să alergăm. Să oferim cadouri care de care mai ori­ginale şi inventive. Desigur nu e nimic rău în asta. Şi nu aş vrea să vorbesc despre aceste aspecte. Nu acum şi nu aici. Pentru că a venit timpul de altceva. A venit timpul odihnei. Timpul tăcerii.

Pentru mulţi timpul postului este un timp de jertfă. De renunţare. Unii renunţă poate la anumite mâncăruri, alţii poate renunţă la anumite vicii, alţii renunţă la câte o oră din zi pentru a participa la Liturghie. Şi cu siguranţă nu sunt propuneri rele. Dar nu ar trebui luate doar în timpul acesta. Aşa ar trebui să fie normalitatea. Nu trebuie să fim normali doar o perioadă de timp. Dacă ştii că ciocolata, ţigara, sau băutura în exces îți face rău, trebuie oare să aştepţi timpul Postului Mare pentru a renunţa la ele? Dar, da. Decât deloc mai bine acum. Dacă ştii că sfânta Liturghie e atât de necesară vieţii tale trebuie oare să aştepţi timpul Postului Mare pentru a veni şi la Biserică? Dar, da. Decât deloc mai bine acum.

Toate sunt bune. Până la urmă timpul Postului Mare este un timp de purificare. Şi cu toţii ştim că pentru a avea un suflet purificat trebuie înainte de toate să avem şi un trup purificat.

Dar nu aş vrea să vorbesc nici despre aceste aspecte. Căci e timpul de altceva: e timp de odihnă, de tăcere.

Dacă nu știți ce propuneri să vă luaţi pentru acest timp am eu câteva idei. Vă invit pe toți la odihnă. Renunţaţi puţin la alergat. E o adevărată purificare. Odihniţi-vă sufletul. Faceţi-vă o analiză sinceră a vieţii de creştin. În linişte. În tăcere. Priviţi mai des spre Dumnezeu şi lăsaţi-vă priviţi de El. Căutaţi să aveţi zilnic câteva minute de tăcere. În prezenţa lui Dumnezeu. Vorbiţi mai puţin. Atât cât este necesar. Să dispară în această perioadă bârfele, vorbele multe şi rele, criticile. Apropiaţi-vă de cei cu care sunteţi certaţi. Faceţi primul pas. Iertaţi. Împliniţi faptele de milostivire trupească. Bucuraţi-vă sufletul! Odihniţi-l!

Şi sunt doar câteva din ideile ce mi-au venit acum când scriu acest articol… cu siguranţă posibilităţile sunt mult mai largi şi mai deschise…

Postul nu are treabă cu prostul. Dar postul are treabă cu cei care vor să îl urmeze pe Cristos.

Tu ce îţi doreşti de la acest post? Odihnă sau chin?

Pr. vicar,

Andrei Stolnicu

Lasati un comentariu