Sfintele Paşti 2017 Speră creştine!

Nu sunt de acord cu crucifixul!

Într-una din zilele trecute, la picioarele unui crucifix impunător, cineva, ceva mai în vârstă, m-a oprit şi mi-a spus: „Să ştiţi, eu nu sunt deloc de acord cu crucifixul!” Oarecum mirat de aceste vorbe – probabil datorită faptului că acea persoană era consacrată celui care era atârnat pe cruce – am întrebat de ce spune asta. Poate dacă acea reprezentare a lui Cristos ar fi fost nereușită mai înțelegeam dar acel crucifix măreț era unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. Nu reușeam să pricep. Oare care să fie motivul? Şi recunosc: Răspunsul primit m-a provocat la o cercetare a cugetului: Păi, când îl văd pe Cristos răstignit şi mort pe cruce, îmi vine să îl dau jos şi să îl iau în brațe.
Şi poate că sunt grăbit dar aș spune că acesta este un motiv întemeiat pentru a nu fi de acord cu crucifixul.
Eu sunt de acord cu crucifixul. Ba chiar îmi place crucifixul. Şi mulţi dintre noi împărtășim aceleași sentimente. Dar ce ar fi dacă acum în luna în care Cristos învie pentru noi am spune cu toţii: „Nu suntem de acord cu crucifixul!”. Din aceleaşi motive ca acea persoană. Nu sunt de acord ca Isus să sufere pentru faptele mele. Mă duc să mă spovedesc. Nu sunt de acord ca Isus să se umilească atât pentru mine. Mă duc să slujesc.  Nu sunt de acord să-l văd pe Dumnezeu meu pe o cruce. Mă duc să iubesc.
Crucifixul şi învierea păşesc mereu împreună. Ar fi o absurditate să vorbim despre cruce fără să amintim de înviere. Şi să privim la natură: Câtă melancolie este iarna atunci când natura „moare”. Când parcă totul este lipsit de viaţă. Dar câtă bucurie aduce primăvara când totul înfloreşte, când totul se naşte la viaţă, „învie”.
Învierea lui Cristos este primăvara sufletului. Când totul se naşte la viaţă. Doar bucurându-ne de înviere vom trece iernile grele ale nepăsării şi păcatului.
Doar bucurându-ne de înviere vom reuşi să înţelegem crucifixul.
Dar, atenţie!
Să nu ne bucurăm de înviere doar pentru că au trecut, într-un sfârşit, cele patruzeci de zile de post.
Să nu ne bucurăm de înviere doar pentru că în ziua Paștelui, masa este plină cu pască, cozonac, ouă roşii, şi alte bunătăți.
Dar să ne bucurăm de înviere deoarece este o zi a Raiului! O zi în care cel care era reprezentat pe cruce coboară de pe lemnul sfânt şi ne îmbrățișează chiar El!
Căci parcă de asta nu eram de acord cu crucifixul…
Pr vicar,
Andrei Stolnicu
Într-una din zilele trecute, la picioarele unui crucifix impunător, cineva, ceva mai în vârstă, m-a oprit şi mi-a spus: „Să ştiţi, eu nu sunt deloc de acord cu crucifixul!” Oarecum mirat de aceste vorbe – probabil datorită faptului că acea persoană era consacrată celui care era atârnat pe cruce – am întrebat de ce spune asta. Poate dacă acea reprezentare a lui Cristos ar fi fost nereușită mai înțelegeam dar acel crucifix măreț era unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. Nu reușeam să pricep. Oare care să fie motivul? Şi recunosc: Răspunsul primit m-a provocat la o cercetare a cugetului: Păi, când îl văd pe Cristos răstignit şi mort pe cruce, îmi vine să îl dau jos şi să îl iau în brațe.
Şi poate că sunt grăbit dar aș spune că acesta este un motiv întemeiat pentru a nu fi de acord cu crucifixul.
Eu sunt de acord cu crucifixul. Ba chiar îmi place crucifixul. Şi mulţi dintre noi împărtășim aceleași sentimente. Dar ce ar fi dacă acum în luna în care Cristos învie pentru noi am spune cu toţii: „Nu suntem de acord cu crucifixul!”. Din aceleaşi motive ca acea persoană. Nu sunt de acord ca Isus să sufere pentru faptele mele. Mă duc să mă spovedesc. Nu sunt de acord ca Isus să se umilească atât pentru mine. Mă duc să slujesc.  Nu sunt de acord să-l văd pe Dumnezeu meu pe o cruce. Mă duc să iubesc.
Crucifixul şi învierea păşesc mereu împreună. Ar fi o absurditate să vorbim despre cruce fără să amintim de înviere. Şi să privim la natură: Câtă melancolie este iarna atunci când natura „moare”. Când parcă totul este lipsit de viaţă. Dar câtă bucurie aduce primăvara când totul înfloreşte, când totul se naşte la viaţă, „învie”.
Învierea lui Cristos este primăvara sufletului. Când totul se naşte la viaţă. Doar bucurându-ne de înviere vom trece iernile grele ale nepăsării şi păcatului.
Doar bucurându-ne de înviere vom reuşi să înţelegem crucifixul.
Dar, atenţie!
Să nu ne bucurăm de înviere doar pentru că au trecut, într-un sfârşit, cele patruzeci de zile de post.
Să nu ne bucurăm de înviere doar pentru că în ziua Paștelui, masa este plină cu pască, cozonac, ouă roşii, şi alte bunătăți.
Dar să ne bucurăm de înviere deoarece este o zi a Raiului! O zi în care cel care era reprezentat pe cruce coboară de pe lemnul sfânt şi ne îmbrățișează chiar El!
Căci parcă de asta nu eram de acord cu crucifixul…
Pr vicar,
Andrei Stolnicu

Lasati un comentariu