Nașterea Domnului Crăciunul de acasă

Naşterea lui Isus este naşterea mea!

Crăciunul este perioada caracterizată de nașterea Domnului Isus, de zămislirea fecioarei și de împlinirea timpului așteptat. Un gând cu care se pleacă în această perioadă a Crăciunului poate fi bazat pe bucurie, pentru a trăi momente frumoase. Această perioadă este și un moment în care omenirea trăiește alături de nașterea Domnului, acel spirit de bucurie, manifestat prin reîntâlnirea în familie, unde se povestesc multe experiențe avute în acest an; cât și prin cumpărături ce au loc înainte de sărbători, punându-se totul la punct.
Crăciunul așadar, duce cu gândul la momente ce vor urma să fie, la familie, la cadouri, la pomul de Crăciun, adică bradul. Și nu în ultimul rând, la Moș Crăciun, fiind foarte cunoscut, cu atât mai mult de copii, care sunt „îndrăgostiți” de el, pentru darurile ce le oferă. Ideea de moș Crăciun nu este în sine ceva rău, ea duce la bunătate, la dăruire, știind că în această perioadă se fac multe binefaceri către cei săraci, nevoiași, chiar și între persoane, prieteni, cu ajutor material si spiritual, și se sesizează deci, cât de minunată este dăruirea.
Nașterea Domnului a avut loc acum 2000 de ani, și se observă cum astăzi încă se amintește, ba mai mult se sărbătorește această întrupare a lui Dumnezeu, și în acest an mai este posibilă această minunată celebrare a Nașterii. O naștere atât de mi­nunată, doar dacă ne imaginăm ambientul în care s-a născut, adică acel loc sărăcuț.
Acest loc aduce în zilele de astăzi o renaștere adevărata. Cuiva i se poate părea îndepărtată, imposibilă, atât de rece această renaștere, încât se simte slab și nu un fiu. Dar poate că cineva a redus la o ruptură relația cu Domnul, ca și fiul risipitor, iar apoi reprimit ca și un servitor. Dar Domnul vine în întâmpinare si spune: „Tu ești Fiul meu”. A-l lăsa pe prunc să intre în interiorul inimii, dă semn că în fiecare persoană el locuiește, pentru că însuși el cere o inimă pentru a se revărsa în ea și unde poate revărsa într-însa bucuria cerească.
Prin urmare, celebrarea Crăciunului, a nașterii Domnului, este chiar o celebrare care aparține tuturor, pentru că nașterea lui Isus pune în centru renașterea tuturor, și face pe fiecare conștient de prezența celui născut în „ieslea” pe care o deține în suflet. Și nu este exclus nimeni din această bucurie, din ziua minunată a schimbării: nici păcătosul, nici bătrânul, nici greșitorul; ci mai degrabă, este nevoie de primirea sa, de deschiderea „porții” noastre și aceea de a deveni fii al lui Dumnezeu, a renaște la o viată nouă, indiferent de vârstă, pentru că este vorba de o renaștere în spirit.
Devenind fii ai lui Dumnezeu, în fiecare are loc o schimbare. Cu acest gând, crești­nului îi este transmisă bucuria nașterii. În acest fel, având în suflet această bucurie, ea poate fi transmisă și altora. Papa emerit Benedict al XVI-lea spune: „Bucuria este adevăratul dar al Crăciunului”.
Fr. Iosif Valentin David OFMCap

Crăciunul este perioada caracterizată de nașterea Domnului Isus, de zămislirea fecioarei și de împlinirea timpului așteptat. Un gând cu care se pleacă în această perioadă a Crăciunului poate fi bazat pe bucurie, pentru a trăi momente frumoase. Această perioadă este și un moment în care omenirea trăiește alături de nașterea Domnului, acel spirit de bucurie, manifestat prin reîntâlnirea în familie, unde se povestesc multe experiențe avute în acest an; cât și prin cumpărături ce au loc înainte de sărbători, punându-se totul la punct.

Crăciunul așadar, duce cu gândul la momente ce vor urma să fie, la familie, la cadouri, la pomul de Crăciun, adică bradul. Și nu în ultimul rând, la Moș Crăciun, fiind foarte cunoscut, cu atât mai mult de copii, care sunt „îndrăgostiți” de el, pentru darurile ce le oferă. Ideea de moș Crăciun nu este în sine ceva rău, ea duce la bunătate, la dăruire, știind că în această perioadă se fac multe binefaceri către cei săraci, nevoiași, chiar și între persoane, prieteni, cu ajutor material si spiritual, și se sesizează deci, cât de minunată este dăruirea.

Nașterea Domnului a avut loc acum 2000 de ani, și se observă cum astăzi încă se amintește, ba mai mult se sărbătorește această întrupare a lui Dumnezeu, și în acest an mai este posibilă această minunată celebrare a Nașterii. O naștere atât de mi­nunată, doar dacă ne imaginăm ambientul în care s-a născut, adică acel loc sărăcuț.

Acest loc aduce în zilele de astăzi o renaștere adevărata. Cuiva i se poate părea îndepărtată, imposibilă, atât de rece această renaștere, încât se simte slab și nu un fiu. Dar poate că cineva a redus la o ruptură relația cu Domnul, ca și fiul risipitor, iar apoi reprimit ca și un servitor. Dar Domnul vine în întâmpinare si spune: „Tu ești Fiul meu”. A-l lăsa pe prunc să intre în interiorul inimii, dă semn că în fiecare persoană el locuiește, pentru că însuși el cere o inimă pentru a se revărsa în ea și unde poate revărsa într-însa bucuria cerească.

Prin urmare, celebrarea Crăciunului, a nașterii Domnului, este chiar o celebrare care aparține tuturor, pentru că nașterea lui Isus pune în centru renașterea tuturor, și face pe fiecare conștient de prezența celui născut în „ieslea” pe care o deține în suflet. Și nu este exclus nimeni din această bucurie, din ziua minunată a schimbării: nici păcătosul, nici bătrânul, nici greșitorul; ci mai degrabă, este nevoie de primirea sa, de deschiderea „porții” noastre și aceea de a deveni fii al lui Dumnezeu, a renaște la o viată nouă, indiferent de vârstă, pentru că este vorba de o renaștere în spirit.

Devenind fii ai lui Dumnezeu, în fiecare are loc o schimbare. Cu acest gând, crești­nului îi este transmisă bucuria nașterii. În acest fel, având în suflet această bucurie, ea poate fi transmisă și altora. Papa emerit Benedict al XVI-lea spune: „Bucuria este adevăratul dar al Crăciunului”.

Fr. Iosif Valentin David OFMCap

Lasati un comentariu