Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat copiilor din Acţiunea Catolică Italiană (19 decembrie 2016) Naşterea lui Isus este naşterea mea!

Nașterea Domnului

La celebrarea de Crăciun, Biserica ne invită să-l lăudăm pe Domnul, pentru că a făcut lucruri minunate și a arătat mântuirea și iubirea pe care le are față de poporul său și toate popoarele pământului. Prin nou-născutul din Betleem această mântuire s-a arătat tuturor și oamenii pot, de acum, să o adore și să o primească în inima lor. Betleemul este astăzi pretutindeni, acolo unde are loc, în om, misterul nașterii lui Dumnezeu.
Crăciunul confirmă adevărul că Dumnezeu nu este o realitate abstractă. El este iubire, milostivire, împărtășire. Felul de a iubi al lui Dumnezeu este să meargă în întâmpinarea făpturii care îl trădează, să o primească în viața lui, să o facă părtașă de toată ființa lui, de planurile și proiectele lui, de căile lui.
Crăciunul, prin esența lui, este o sărbătoare încărcată de emoție, de sensibi­litate și de generozitate. Sau cel puțin așa ar trebui să-l simtă fiecare creștin. Am auzit zilele acestea, odată cu apropierea acestei sărbători,  pe mulți dintre noi plângându-se că nu mai simt „spiritul Craciunului”, că nu mai trăiesc ca altă dată „bucuria Crăciunului”, că s-a pierdut din farmecul acestei sărbători, odată cu trecerea anilor, că parcă în trecut, ALTFEL se trăia această sărbătoare, în sensul bun al cuvântului. Și m-am întrebat, firesc, de ce se întâmplă acest lucru, dorind să descopăr cauzele sau motivele acestor sentimente.
Discutând cu un grup de tineri, aceștia au susținut că spiritul Crăciunului a fost înnăbușit de materialism, de comercial, de dorința de a primi cadouri din ce în ce mai fabuloase, de dorința de a se distra într-un mod cât mai extravagant, în cluburi, în discoteci, să simtă distracția la maxim. Le-am replicat că totuși, Crăciunul este o sărbătoare religioasă, important fiind în această zi participarea la o liturghie solemnă, trăită în mod intens spiritual, la Biserică, unde se impune și participarea la sfintele sacramente, spovadă și împărtășanie. Însă răspunsul acelor tineri m-a suprins: mergem și la Biserică, dar să nu petrecem prea mult timp acolo, atât cât este necesar, pentru că TREBUIE. Și atunci mă intreb, oare nu este o cauză și aceasta că nu mai trăim intens spiritual sărbătoarea Crăciunului?
Lucrând în domeniul învățământului, am deschis discuția despre pierderea semnificației Crăciunului în ziua de azi și în cadrul orei de religie, provocându-i pe cei mici, pe copii, referitor la spiritul Crăciunului, întrebându-i dacă simt în inima lor bucuria nașterii lui Isus Cristos. Unii dintre copii, au răspuns cu lacrimi în ochi că ei nu pot fi bucuroși, deoarece în ziua de Crăciun vor fi singuri, părinții lor fiind plecați la muncă în străinătate, și le vor simți lipsa. Ei și-ar dori doar un singur cadou de la Moș Crăciun, ca părinții lor să vină acasă și să petreacă împreună în familie aceste zile minunate, pentru că, au auzit ei niște vorbe, și-anume, că de Crăciun toate drumurile duc acasă. Deși au primit de la părinți sub brad cadouri scumpe, foarte frumoase, strălucitoare, cu tot ce-și doresc, tot sunt triști. Și am descoperit astfel, un alt motiv pentru care nu se simte pe deplin bucuria Crăciunului. O parte dintre copii, susțineau ideea că se petrece prea mult timp pe internet,  în fața calculatorului, a tabletei sau a laptopului, si mai ales butonând telefonul mobil, în detrimentul participării la Sfânta Liturghie, la Biserică, la ieslea pruncușorului, uitând astfel noțiunea timpului, uitând de pruncul Isus care asteaptă să fie vizitat, să fie adorat, motiv care diminuează sau chiar înnăbușă spiritul acestei sărbători.
Un copil a specificat că nu se simte pe deplin bucuria Crăciunului deoarece nu se trăiește într-un mod intens creștinește perioada dinainte, Adventul, cu post și fapte bune, este considerată ca o perioadă oarecare și nu se deosebește cu nimic de celelalte perioade din an, aceasta contribuind la lâncezeala sufletească, nemaisimțind astfel bucuria nașterii Mântuitorului Isus.
Se pierde esențialul, lucrul cel mai de preț, și-anume că Fiul lui Dumnezeu vine în lume într-o iesle săracă la Betleem, înconjurat de păstori și de oameni simpli. Crăciunul de altă dată, din trecut, ne aducea în suflet mai multă bucurie și pace, mai multă credință, deoarece era petrecut în mod simplu. Știam să împărțim din bunul nostru și cu celălalt,  fiind astfel cuprinși de bucuria de a dărui. Nu trebuiau lucruri mărețe pentru a ști să zâmbim cu adevărat, pentru a simți adevărata bucurie. Era de ajuns să fim împreună, uniți toți membrii familiei, în jurul bradului și să cântăm răsunând casa, cu chipurile strălucind de fericire: „O, brad frumos, cu cetina tot verde!” Apoi, cu toții, la miezul nopții, să pornim prin ger și prin nămeți, spre Biserică, la liturghia din Noaptea Sfântă de Crăciun, unde participam cu evlavie și ne împărtășeam cu smerenie și credință. Astfel, eram cuprinși de spiritul Crăciunului și de bucuria nașterii pruncușorului Isus, trăind intens spiritual zilele pline de har ale acestei frumoase sărbători.
Poate în trecut nu erau atâtea luminițe multicolore, atâtea lumini care să impodobească orașul, atâtea supermarketuri cu produse sofisticate, dar oamenii trăiau mai intens această sărbătoare datorită credinței autentice din suflet, care era alimentată prin rugă­ciune și fapte bune, prin participarea în mod frecvent  la sfintele sacramente, la sfânta Liturghie, prin adorarea pruncușorului Isus din ieslea sfântă.
Cu alte cuvinte, în trecut se punea mai mult accentul pe latura spirituală și pe importanța familiei, pe când astăzi, predomină materialismul, comercialul, „lumescul”, ceea ce nu fac decât să diminueze trăirea spirituală a sărbătorii.
Să  ne propunem ca în acest an să facem o schimbare în acest sens, rea­ducând timpurile de altă dată, prin trăirea credinței în mod autentic, prin generozitate față de cei aflați în nevoie, prin vi­zitarea celor bătrâni și singuri, a celor bolnavi și suferinzi. Vom reuși astfel să aducem zâmbetul pe chipul pruncușorului Isus, dar și fericirea în suflete, simțind pe deplin spiritul Crăciunului în inimile noastre, cântând plini de bucurie: „Astăzi s-a născut Cristos, Mesia chip luminos, lăudați și cântați, și vă bucurați!”
prof. Paula Mătălică

La celebrarea de Crăciun, Biserica ne invită să-l lăudăm pe Domnul, pentru că a făcut lucruri minunate și a arătat mântuirea și iubirea pe care le are față de poporul său și toate popoarele pământului. Prin nou-născutul din Betleem această mântuire s-a arătat tuturor și oamenii pot, de acum, să o adore și să o primească în inima lor. Betleemul este astăzi pretutindeni, acolo unde are loc, în om, misterul nașterii lui Dumnezeu.

Crăciunul confirmă adevărul că Dumnezeu nu este o realitate abstractă. El este iubire, milostivire, împărtășire. Felul de a iubi al lui Dumnezeu este să meargă în întâmpinarea făpturii care îl trădează, să o primească în viața lui, să o facă părtașă de toată ființa lui, de planurile și proiectele lui, de căile lui.

Crăciunul, prin esența lui, este o sărbătoare încărcată de emoție, de sensibi­litate și de generozitate. Sau cel puțin așa ar trebui să-l simtă fiecare creștin. Am auzit zilele acestea, odată cu apropierea acestei sărbători,  pe mulți dintre noi plângându-se că nu mai simt „spiritul Craciunului”, că nu mai trăiesc ca altă dată „bucuria Crăciunului”, că s-a pierdut din farmecul acestei sărbători, odată cu trecerea anilor, că parcă în trecut, ALTFEL se trăia această sărbătoare, în sensul bun al cuvântului. Și m-am întrebat, firesc, de ce se întâmplă acest lucru, dorind să descopăr cauzele sau motivele acestor sentimente.

Discutând cu un grup de tineri, aceștia au susținut că spiritul Crăciunului a fost înnăbușit de materialism, de comercial, de dorința de a primi cadouri din ce în ce mai fabuloase, de dorința de a se distra într-un mod cât mai extravagant, în cluburi, în discoteci, să simtă distracția la maxim. Le-am replicat că totuși, Crăciunul este o sărbătoare religioasă, important fiind în această zi participarea la o liturghie solemnă, trăită în mod intens spiritual, la Biserică, unde se impune și participarea la sfintele sacramente, spovadă și împărtășanie. Însă răspunsul acelor tineri m-a suprins: mergem și la Biserică, dar să nu petrecem prea mult timp acolo, atât cât este necesar, pentru că TREBUIE. Și atunci mă intreb, oare nu este o cauză și aceasta că nu mai trăim intens spiritual sărbătoarea Crăciunului?

Lucrând în domeniul învățământului, am deschis discuția despre pierderea semnificației Crăciunului în ziua de azi și în cadrul orei de religie, provocându-i pe cei mici, pe copii, referitor la spiritul Crăciunului, întrebându-i dacă simt în inima lor bucuria nașterii lui Isus Cristos. Unii dintre copii, au răspuns cu lacrimi în ochi că ei nu pot fi bucuroși, deoarece în ziua de Crăciun vor fi singuri, părinții lor fiind plecați la muncă în străinătate, și le vor simți lipsa. Ei și-ar dori doar un singur cadou de la Moș Crăciun, ca părinții lor să vină acasă și să petreacă împreună în familie aceste zile minunate, pentru că, au auzit ei niște vorbe, și-anume, că de Crăciun toate drumurile duc acasă. Deși au primit de la părinți sub brad cadouri scumpe, foarte frumoase, strălucitoare, cu tot ce-și doresc, tot sunt triști. Și am descoperit astfel, un alt motiv pentru care nu se simte pe deplin bucuria Crăciunului. O parte dintre copii, susțineau ideea că se petrece prea mult timp pe internet,  în fața calculatorului, a tabletei sau a laptopului, si mai ales butonând telefonul mobil, în detrimentul participării la Sfânta Liturghie, la Biserică, la ieslea pruncușorului, uitând astfel noțiunea timpului, uitând de pruncul Isus care asteaptă să fie vizitat, să fie adorat, motiv care diminuează sau chiar înnăbușă spiritul acestei sărbători.

Un copil a specificat că nu se simte pe deplin bucuria Crăciunului deoarece nu se trăiește într-un mod intens creștinește perioada dinainte, Adventul, cu post și fapte bune, este considerată ca o perioadă oarecare și nu se deosebește cu nimic de celelalte perioade din an, aceasta contribuind la lâncezeala sufletească, nemaisimțind astfel bucuria nașterii Mântuitorului Isus.

Se pierde esențialul, lucrul cel mai de preț, și-anume că Fiul lui Dumnezeu vine în lume într-o iesle săracă la Betleem, înconjurat de păstori și de oameni simpli. Crăciunul de altă dată, din trecut, ne aducea în suflet mai multă bucurie și pace, mai multă credință, deoarece era petrecut în mod simplu. Știam să împărțim din bunul nostru și cu celălalt,  fiind astfel cuprinși de bucuria de a dărui. Nu trebuiau lucruri mărețe pentru a ști să zâmbim cu adevărat, pentru a simți adevărata bucurie. Era de ajuns să fim împreună, uniți toți membrii familiei, în jurul bradului și să cântăm răsunând casa, cu chipurile strălucind de fericire: „O, brad frumos, cu cetina tot verde!” Apoi, cu toții, la miezul nopții, să pornim prin ger și prin nămeți, spre Biserică, la liturghia din Noaptea Sfântă de Crăciun, unde participam cu evlavie și ne împărtășeam cu smerenie și credință. Astfel, eram cuprinși de spiritul Crăciunului și de bucuria nașterii pruncușorului Isus, trăind intens spiritual zilele pline de har ale acestei frumoase sărbători.

Poate în trecut nu erau atâtea luminițe multicolore, atâtea lumini care să impodobească orașul, atâtea supermarketuri cu produse sofisticate, dar oamenii trăiau mai intens această sărbătoare datorită credinței autentice din suflet, care era alimentată prin rugă­ciune și fapte bune, prin participarea în mod frecvent  la sfintele sacramente, la sfânta Liturghie, prin adorarea pruncușorului Isus din ieslea sfântă.

Cu alte cuvinte, în trecut se punea mai mult accentul pe latura spirituală și pe importanța familiei, pe când astăzi, predomină materialismul, comercialul, „lumescul”, ceea ce nu fac decât să diminueze trăirea spirituală a sărbătorii.

Să  ne propunem ca în acest an să facem o schimbare în acest sens, rea­ducând timpurile de altă dată, prin trăirea credinței în mod autentic, prin generozitate față de cei aflați în nevoie, prin vi­zitarea celor bătrâni și singuri, a celor bolnavi și suferinzi. Vom reuși astfel să aducem zâmbetul pe chipul pruncușorului Isus, dar și fericirea în suflete, simțind pe deplin spiritul Crăciunului în inimile noastre, cântând plini de bucurie: „Astăzi s-a născut Cristos, Mesia chip luminos, lăudați și cântați, și vă bucurați!”

prof. Paula Mătălică

Lasati un comentariu