Cauta in site
Ministranţi împreună
Ministranţii din parohia noastră au fost miercuri, 16 iunie, în faţa unei provocări… cel puţin aşa s-a crezut la început! De ceva timp se purtau „tratative” cu părintele vicar Daniel Carol Sabău din comunitatea din Prăjeşti, Bacău, pentru o întâlnire la un fotbal a ministranţilor din aceste două parohii. Doar că nu reuşeam să ne hotărâm asupra unei date… Cei care, insistând, au dus la realizarea acestei întâlniri la un fotbal au fost ministranţii veniţi de la Bacău!
De ce provocare…? Pentru că iniţial ne gândeam că va fi o adevărată confruntare între ministranţii celor două echipe, a noastre şi a lor… Dar nu a fost aşa! Încă de dimineaţă, de la venirea lor aici, în parohia noastră, i-am simţit foarte entuziasmaţi de ieşirea lor. Atunci m-am întrebat cum va merge asta cu „confruntarea” noastră de fotbal ce avea să aibă loc…
Imediat după venirea lor am mers cu toţii în biserică. Foarte curioşi, ministranţii de la Bacău au analizat „ustensilele” folosite în slujirea minstrantului, precum şi unele aspecte din biserică, legate de statuia Bunului Păstor (am aflat până la urmă cine este Bunul Păstor şi cine e în braţele păstorului) sau de imaginea reprezentativă a Zilei Diecezane a Copilului, în care este înfăţişat Isus împreună cu copiii, imagine care se află la loc de cinste în biserica noastră, aşteptând următoarea întâlnire a copiilor din dieceză, de anul viitor, în parohia noastră. Am făcut împreună o rugăciune după care ne-am îndreptat spre terenul de fotbal, la fraţii capucini.
Ajunşi acolo ne-am dat seama că suntem mai mulţi şi că putem forma trei echipe. Atunci părintelui Daniel i-a venit ingenioasa idee de a face trei echipe, iar în fiecare echipă să fie ministranţi de la ambele parohii. Astfel că provocarea de la început, spiritul competitiv de apartenenţă la o parohie, de a fi două echipe au dispărut… Şi, da, a fost o provocare , să fim împreună. Aşa a fost cel mai bine şi mai ales frumos!
După mai multe meciuri, în care fiecare echipă a dovedit că este suficient de bună ca să câştige, dar, inevitabil, şi să piardă, intercalate de scurte pauze de regândire a „strategiei” fiecărei echipe ne-am îndreptat spre parohie unde părintele paroh, Francisc Fărcăşel, le-a oferit tuturor câte o îngheţată. Apoi ministranţii s-au mai zbenguit pe terenul de joacă de lângă biserică sau au jucat tenis la Centrul Pastoral, la subsolul parohiei. Întâlnirea noastră s-a încheiat cu o rugăciune în biserică, în care i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru momentele frumoase trăite împreună.
Pr. Iulian Roca














