Mesaj pentru luna septembrie

Din nou la şcoală

Încă nu s-a întors toată lumea din concediu. Copiii, în marea lor majoritate, încă sunt pe la bunici, pe la ţară. Cei din străinătate abia au plecat. Încă mai sunt proaspete amintirile de prin locurile vizitate. Ar fi oare o greşeală să vorbim despre şcoală? Nu! Două săptămâni trec foarte repede. Deja am văzut cozi prin magazine, la rechizitele şcolare. Boboceii, împreună cu părinţii lor, fac de zor probe la uniformele şcolare. Iar cele mai multe dintre şcoli au încă aerul de „proaspăt vopsit”.

Un vechi proverb românesc spune: „Ai carte, ai parte”. Parte de ce? Pe bună dreptate s-ar putea întreba unii, mai ales cei care sunt în anii terminali de şcoală. Azi, când se vorbeşte tot mai mult de disponibilizări, când atâţia şomeri nu-şi găsesc de lucru, chiar şi oameni cu facultate, te întrebi: Am parte? Parte de ce?

Atunci ce rost mai are să studiez, ce rost mai are să-mi bat capul cu atâta şcoală, dacă nu mi se oferă un loc de muncă?

Este adevărat că în ultimii 20 de ani, învăţământul românesc a suferit serioase transformări, dar la fel de adevărat este că rămânem încă tributari învăţământului din „epoca de aur”. Continuăm să dăm multe informaţii copiilor (pe care ei cu un simplu search le pot găsi pe internet) în loc să încercăm să formăm oameni, să le deschidem apetitul de a descoperi ei înşişi valorile vieţii, de a face din ei oameni tari care să facă faţă provocărilor timpului, care să nu clacheze la primul hop din viaţa lor.

Am pierdut deja foarte mult timp. Cât să mai aşteptăm să facă alţii ceva pentru noi? Care este atitudinea mea de mamă, de tată, de învăţător, de profesor, de elev sau student? Cum punem problema: Ce aştept eu de la viaţă sau ce fac eu pentru viaţa mea? Dumnezeu ne-a dăruit suficiente daruri, suficienţi

talanţi pe care să nu contenim nicio clipă, să-i multiplicăm. E adevărat că avem nevoie şi de suportul şi susţinerea celor care sunt în drept să o facă. Dar o atitudine a noastră, fermă cu noi, responsabilă, va reuşi, în timp, să schimbe şi atitudinea tuturor factorilor implicaţi în educaţia noii generaţii.

Din nou la şcoală… dar nu din nou cu aceeaşi atitudine. Din nou la şcoală… dar cu mai multă responsabilitate. Din nou la şcoală… dar nu pentru o notă mai bună ci pentru a deveni OAMENI.

Vă doresc mult succes!!!

Pr. paroh,

Francisc Fărcăşel