Mesaj pentru luna august

Dialog personal cu logodnicii

Este o experienţă interesantă atunci când faci pregătire la căsătorie cu tinerii care vor să facă acest pas. În cele mai multe cazuri, prima întâlnire este una de tatonare. Unii vin probabil cu preconcepţii („Cred că e foarte dur preotul asta”), alţii vin neîncrezători („Oare e aşa important?”), alţii indiferenţi („Să o facem şi pe asta, dacă trebuie”), unii vin chiar cu bucurie, abia aşteaptă momentul (în gene­ral, se întâmplă aşa cu cei care au frecventat mai des biserica şi activităţile de la biserică şi deja mă cunosc).
Următoarele întâlniri sunt total diferite. Tinerii vin încrezători, chiar bucuroşi. Ce îi face să se transforme aşa repede? Am încercat ca aceste întâlniri să fie cât mai personale, o abordare directă a logodnicilor, a problemelor urgente cu care ei se confruntă şi a problemelor cu care se vor confrunta în viaţa de familie.
Temele despre care discutăm sunt cele clasice: Rugăciune, Credinţa (Crezul – cu accent şi pe dife­renţele dogmatice, mai ales în cazul căsătoriilor mixte), Poruncile, Sacramentele, o cateheză specială despre Căsătorie şi o întâlnire de pregătire a ceremonialului Căsătoriei. Noutatea constă în trecerea de la o abordare teoretică a temelor (cu care în mod normal la acea vârstă, tine­rii trebuie să fie pregătiţi) la o abordare practică, aplecându-ne asupra legăturii strânse care există între temele de mai sus şi viaţa de familie. Indirect, fără ca ei să realizeze, le cer, acolo unde este cazul (şi este de multe ori) să aprofundeze şi partea teoretică, motivaţia fiind aceea că vor fi şi părinţi-educatori, iar dacă ei nu cunosc şi partea teoretică, cum vor putea cere aceasta copiilor, riscul fiind să piardă din autoritate.
De ce am vrut să punctez aceste lucruri? Fiind în anii dedicaţi Familiei şi Căsătoriei Creştine, primul an are ca scop apropierea Bisericii de familie. Pe lângă iniţiativele pe care Biserica le propune, o iniţiativă poate fi şi aceasta: o relaţie mai personală cu cei care fac acest pas, relaţie care să se continue şi după ce tinerii au terminat pregătirea. Eu fac aceasta de la început, iar rezultatele sunt surprinzătoare, ţinând legătura cu multe dintre familiile pe care le-am pregătit. E drept sunt şi eşecuri, familii care au divorţat deja, dar asta şi pentru că nu au pus mereu în practică ce le-am cerut.
Această relaţie personală este favorizată şi de Sărbătoarea Familiei pe care am organizat-o de la început în prima duminică din luna august. Îmi spunea o logodnică care se va căsători anul acesta, că abia aşteaptă sărbătoarea de anul viitor, când vor împlini un an de căsătorie. Asta nu poate decât să mă mulţumească şi să-mi dea speranţa că tot ceea ce am făcut şi fac pentru familie, este spre binele ei şi spre lauda şi preamărirea lui Dumnezeu.

Pr. paroh,
Francisc Fărcăşel