Isus Nazarineanul, cel răstignit, a înviat! De ce aş fi o oiţă?

Maria şi misterele Rozariului

Sunt mulţi cei care caută un contact cu lumea de dincolo. Unii caută calea către viaţa interioară în învăţăturile religioase orientale, alţii se întâlnesc în grupuri ce practică magia, săvârşesc practici oculte, se ţin de mâini, mişcă mesele, sau comit cine ştie ce alte nelegiuiri.
Pentru noi, creştinii, acestea sunt căi greşite şi ocolitoare, de care nu avem nevoie. De fapt, de ce să căutăm mistere în nu ştiu ce religii, practici sau în negura spiritismului, dacă nu am pătruns niciodată în misterele Rozariului? De ce să umblăm după stafii, dacă ştim că Maica Domnului aşteaptă să fie invocată de noi? Experienţa atâtor oameni de-a lungul veacurilor ne învaţă că ea nu lasă pe nimeni „neascultat”, dacă este chemată din inimă.
De ce vorbim despre „misterele” Rozariului? Pentru că sunt cu adevărat mistere ce se descoperă în rugăciunea efectivă, fiecăruia într-o experienţă personală, ca într-o revelaţie. Pentru cei cărora Rozariul le este încă străin: trebuie să începeţi pur şi simplu, aveţi încredere, încercaţi timp de o lună, descoperiţi şi bucuraţi-vă, căci astfel de experienţe nu pot fi descrise în deplinătatea lor!
Indiferent dacă este făcut împreună cu alţii, sau de unul singur, ca rugăciune contemplativă, Rozariului ne conduce, alături de Maria, în viaţa lui Isus, şi ne deschide marile mistere ale lui Dumnezeu.
Rozariul se poate recita uşor, având în minte misterul respectiv, fără a ne lipi prea mult de fiecare cuvânt.
Curând vom găsi „misterele preaiubite”, care ne facilitează în mod deosebit primii paşi în rugăciune. De exemplu, al cincilea mister de bucurie: „Regăsirea lui Isus în templul din Ierusalim” – poate fi o experienţă mângâ­ietoare că cel pierdut afară, în viaţă, poate fi regăsit în mod fericit în templu, în Biserică. Sau, al treilea mister de durere: „Isus a fost încoronat cu spini” – atât de mult se poate înşela lumea, încât să-1 considere şi să-1 batjocorască pe Dumnezeul cel viu şi adevărat ca pe un nebun; cât de mult trebuie să mă feresc să nu devin dependent de judecăţile ei! Sau, al treilea mister de slavă: „Trimiterea Duhului Sfânt” – 1-a trimis asupra „noastră”, adică 1-a trimis şi asupra mea şi poate chiar acum, când mă rog lui… şi mă schimbă… şi-mi dă puterea unei vieţi noi.
Rugăciunea tăcută, „privată” a Rozariului ne uneşte cu grupul numeros al celor ce se roagă în Biserică, cu grupul acelora la care se referă cuvântul Scripturii. „Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii, fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu” (Ps 50,8). De ce să nu încercăm cel puţin o dată în această lună Mai, dedicată Sfintei Fecioare Maria? Şi să descoperim poate ceea ce pur şi simplu ne-a lipsit până acum, rugăciunea.
Pr. vicar,
Mihai Savin

Sunt mulţi cei care caută un contact cu lumea de dincolo. Unii caută calea către viaţa interioară în învăţăturile religioase orientale, alţii se întâlnesc în grupuri ce practică magia, săvârşesc practici oculte, se ţin de mâini, mişcă mesele, sau comit cine ştie ce alte nelegiuiri.

Pentru noi, creştinii, acestea sunt căi greşite şi ocolitoare, de care nu avem nevoie. De fapt, de ce să căutăm mistere în nu ştiu ce religii, practici sau în negura spiritismului, dacă nu am pătruns niciodată în misterele Rozariului? De ce să umblăm după stafii, dacă ştim că Maica Domnului aşteaptă să fie invocată de noi? Experienţa atâtor oameni de-a lungul veacurilor ne învaţă că ea nu lasă pe nimeni „neascultat”, dacă este chemată din inimă.

De ce vorbim despre „misterele” Rozariului? Pentru că sunt cu adevărat mistere ce se descoperă în rugăciunea efectivă, fiecăruia într-o experienţă personală, ca într-o revelaţie. Pentru cei cărora Rozariul le este încă străin: trebuie să începeţi pur şi simplu, aveţi încredere, încercaţi timp de o lună, descoperiţi şi bucuraţi-vă, căci astfel de experienţe nu pot fi descrise în deplinătatea lor!

Indiferent dacă este făcut împreună cu alţii, sau de unul singur, ca rugăciune contemplativă, Rozariului ne conduce, alături de Maria, în viaţa lui Isus, şi ne deschide marile mistere ale lui Dumnezeu.

Rozariul se poate recita uşor, având în minte misterul respectiv, fără a ne lipi prea mult de fiecare cuvânt.

Curând vom găsi „misterele preaiubite”, care ne facilitează în mod deosebit primii paşi în rugăciune. De exemplu, al cincilea mister de bucurie: „Regăsirea lui Isus în templul din Ierusalim” – poate fi o experienţă mângâ­ietoare că cel pierdut afară, în viaţă, poate fi regăsit în mod fericit în templu, în Biserică. Sau, al treilea mister de durere: „Isus a fost încoronat cu spini” – atât de mult se poate înşela lumea, încât să-1 considere şi să-1 batjocorască pe Dumnezeul cel viu şi adevărat ca pe un nebun; cât de mult trebuie să mă feresc să nu devin dependent de judecăţile ei! Sau, al treilea mister de slavă: „Trimiterea Duhului Sfânt” – 1-a trimis asupra „noastră”, adică 1-a trimis şi asupra mea şi poate chiar acum, când mă rog lui… şi mă schimbă… şi-mi dă puterea unei vieţi noi.

Rugăciunea tăcută, „privată” a Rozariului ne uneşte cu grupul numeros al celor ce se roagă în Biserică, cu grupul acelora la care se referă cuvântul Scripturii. „Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii, fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu” (Ps 50,8). De ce să nu încercăm cel puţin o dată în această lună Mai, dedicată Sfintei Fecioare Maria? Şi să descoperim poate ceea ce pur şi simplu ne-a lipsit până acum, rugăciunea.

Pr. vicar,

Mihai Savin

Lasati un comentariu