Să trăim cu pasiune A început şcoala

La școală… cu Domnul

Ușor, ușor s-a dus și această vacanță. Chiar dacă unii mai au câteva zile de concediu, alții încă nu s-au întors de la țară sau de pe meleaguri străine, unii deja fac rând la magazine pentru a-și achiziționa rechizite pentru noul an școlar.
Unii abia așteaptă să își împărtășească experiențele din drumețiile din această vară, alții abia așteaptă să-și reîntâlnească colegii, alții așteaptă să-și cunoască noii colegi sau profesori. Cu siguranță, fiecare va trăi cu emoție noul an școlar, de la copii la părinți, de la elevi la profesori.
Dar cum începem noi anul școlar din punct de vedere spiritual? Are vreun rost să-l „deranjăm” pe Domnul cu școala noastră? Sau el trebuie să stea la biserică și, dacă vom avea timp, îl vom căuta noi!
Îmi amintesc cum, în perioada tezelor sau examenelor, frecvența la liturghie era mai mare, elevii, studenții cereau cu ardoare o rugăciune, un har în plus, pentru reușită la examen. Oare nu ne-am obișnuit, în relația noastră cu Dumnezeu, doar să ne folosim de El și mai apoi să îl uităm? Vrem fidelitate din partea Lui, dar noi ce îi oferim? Câteva momente, tot în interesul nostru? Apoi tot noi îl acuzăm că nu ne ascultă, că nu ne este aproape.
Relația noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una de iubire, de fidelitate. Doi tineri care se iubesc își acordă timp unul celuilalt. Așa se cunosc mai bine, realizează că e bucurie mare să fie împreună și mai apoi, doresc să permanentizeze fericirea de a fi împreună. Dumnezeu a făcut și face deja acest lucru cu noi, ne-a dăruit viața prin părinții noștri, a sădit în noi darul credinței, ne-a dăruit harul mântuirii prin Isus Cristos și dorește ca și mintea noastră să fie copleșită de atâtea minu­nății ale naturii pe care le putem descoperi învățând la școală.
Dar noi ce facem? Suntem noi fideli Prietenului nostru? Cât timp petrecem alături de el? Ne face bine să îi spunem tot ce ne frământă, dar ascultăm noi sfatul pe care ni-l dă?
Începem nu peste mult timp noul an școlar. Totodată vom începe și noul an pastoral. Vă provocăm să vă implicați, să-i acordați Prietenului atenție, să-l cunoașteți implicându-vă în activitățile pe care vi le vom propune, să-i spuneți lui tot ce vă frământă, dar și să-i ascultați recomandările.
Procedând astfel, momentul exami­nării nu va mai fi unul de teroare ci unul în care se vor vedea roadele fidelității noastre.
Vă doresc un an școlar rodnic!
Pr. paroh,
Francisc Fărcăşel

Ușor, ușor s-a dus și această vacanță. Chiar dacă unii mai au câteva zile de concediu, alții încă nu s-au întors de la țară sau de pe meleaguri străine, unii deja fac rând la magazine pentru a-și achiziționa rechizite pentru noul an școlar.

Unii abia așteaptă să își împărtășească experiențele din drumețiile din această vară, alții abia așteaptă să-și reîntâlnească colegii, alții așteaptă să-și cunoască noii colegi sau profesori. Cu siguranță, fiecare va trăi cu emoție noul an școlar, de la copii la părinți, de la elevi la profesori.

Dar cum începem noi anul școlar din punct de vedere spiritual? Are vreun rost să-l „deranjăm” pe Domnul cu școala noastră? Sau el trebuie să stea la biserică și, dacă vom avea timp, îl vom căuta noi!

Îmi amintesc cum, în perioada tezelor sau examenelor, frecvența la liturghie era mai mare, elevii, studenții cereau cu ardoare o rugăciune, un har în plus, pentru reușită la examen. Oare nu ne-am obișnuit, în relația noastră cu Dumnezeu, doar să ne folosim de El și mai apoi să îl uităm? Vrem fidelitate din partea Lui, dar noi ce îi oferim? Câteva momente, tot în interesul nostru? Apoi tot noi îl acuzăm că nu ne ascultă, că nu ne este aproape.

Relația noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una de iubire, de fidelitate. Doi tineri care se iubesc își acordă timp unul celuilalt. Așa se cunosc mai bine, realizează că e bucurie mare să fie împreună și mai apoi, doresc să permanentizeze fericirea de a fi împreună. Dumnezeu a făcut și face deja acest lucru cu noi, ne-a dăruit viața prin părinții noștri, a sădit în noi darul credinței, ne-a dăruit harul mântuirii prin Isus Cristos și dorește ca și mintea noastră să fie copleșită de atâtea minu­nății ale naturii pe care le putem descoperi învățând la școală.

Dar noi ce facem? Suntem noi fideli Prietenului nostru? Cât timp petrecem alături de el? Ne face bine să îi spunem tot ce ne frământă, dar ascultăm noi sfatul pe care ni-l dă?

Începem nu peste mult timp noul an școlar. Totodată vom începe și noul an pastoral. Vă provocăm să vă implicați, să-i acordați Prietenului atenție, să-l cunoașteți implicându-vă în activitățile pe care vi le vom propune, să-i spuneți lui tot ce vă frământă, dar și să-i ascultați recomandările.

Procedând astfel, momentul exami­nării nu va mai fi unul de teroare ci unul în care se vor vedea roadele fidelității noastre.

Vă doresc un an școlar rodnic!

Pr. paroh,

Francisc Fărcăşel

Lasati un comentariu