De ce aş fi o oiţă? „Un zâmbet pe 16 mm”

Iubește!

Luna Iunie ne invită să privim la Preasfânta Inimă a lui Isus care ne-a iubit necondiționat. Orice om are nevoie de iubire şi poate să iubească. Iubirea este un cuvânt atât de mic, dar spune totul! A iubi înseamnă să ai o inimă unul pentru celălalt, înseamnă să te doară de oameni, de omul care este lângă tine şi de omul care vine în ca­mera ta prin ecranul televizorului, pentru că îi este foame, pentru că este în căutarea unui adăpost, pentru că este asuprit, exploatat şi persecutat.
Doar prin iubire poţi fi cu adevărat om. Fiecare dintre noi este chemat să aibă grijă de semenul său, deoarece Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia capacitatea de a iubi. Cel care iubeşte creează premisa ca celălalt să nu dispere, să nu se prăbuşească. Uneori este de ajuns o vorbă bună, o privire prietenească, un zâmbet sau o ascultare răbdătoare. Fă-ţi aşadar timp pentru iubire!
Ai curaj să iubeşti, chiar dacă te costă anumite sacrificii, chiar dacă pentru asta trebuie să te schimbi pe tine însuți. Spunea un înţelept: ,,Când eram tânăr revoluţionar toate rugăciunile mele erau: «Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea». Când am ajuns la jumătatea vieţii şi mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am schimbat rugăciunea: «Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia şi prietenii mei şi sunt mulţumit». Acum că sunt bătrân şi zilele îmi sunt numărate, încep să-mi dau seama ce prost am fost. Singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi». Dacă m-aş fi rugat aşa de la început, nu mi-aş fi risipit viaţa”.
Ucenicii au fost învăţaţi de Isus că ajutorul acordat aproapelui aflat în nevoie nu trebuie înţeles doar ca un serviciu social, ci ca o slujire făcută pentru el însuşi: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40). Dacă ne vom strădui să-1 acceptăm pe aproapele nostru, indiferent dacă ne este simpatic sau nu, dacă vom vedea în el un frate sau o soră, atunci lumea va deveni mai umană şi mai deschisă pentru Dumnezeu. Prin iubire ne susţinem unul pe celălalt.
Nu spune că „el/ea m-a dezamăgit”, sau că „el/ea a abuzat de iubirea mea”, sau că „el/ea nu a meritat să fiu atât de bun faţa de el/ea”. Poate că ai fost instrumentalizat sau dezamăgit în bunele tale intenţii. Ai fost foarte ataşat de cineva, dar acesta nu a mai dat nici un semn de viaţă. Ai avut toată încre­derea, dar celălalt s-a folosit de tine. Cu siguranţă, aşa ceva te tulbură, te îndure­rează. Cu toate acestea, nu poţi merge atât de departe încât să spui: „De acum, gata cu iubirea, cu bunătatea, orice s-ar întâmpla!” Cine nu a pierdut încă niciodată în iubire, acela nici nu a iubit niciodată cu adevărat! Uită-te la Isus! Chiar în momentele de amară dezamăgire, continuă să ţină la noi şi să ne iubească.
Pr. vicar,
Mihai Savin

Luna Iunie ne invită să privim la Preasfânta Inimă a lui Isus care ne-a iubit necondiționat. Orice om are nevoie de iubire şi poate să iubească. Iubirea este un cuvânt atât de mic, dar spune totul! A iubi înseamnă să ai o inimă unul pentru celălalt, înseamnă să te doară de oameni, de omul care este lângă tine şi de omul care vine în ca­mera ta prin ecranul televizorului, pentru că îi este foame, pentru că este în căutarea unui adăpost, pentru că este asuprit, exploatat şi persecutat.

Doar prin iubire poţi fi cu adevărat om. Fiecare dintre noi este chemat să aibă grijă de semenul său, deoarece Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia capacitatea de a iubi. Cel care iubeşte creează premisa ca celălalt să nu dispere, să nu se prăbuşească. Uneori este de ajuns o vorbă bună, o privire prietenească, un zâmbet sau o ascultare răbdătoare. Fă-ţi aşadar timp pentru iubire!

Ai curaj să iubeşti, chiar dacă te costă anumite sacrificii, chiar dacă pentru asta trebuie să te schimbi pe tine însuți. Spunea un înţelept: ,,Când eram tânăr revoluţionar toate rugăciunile mele erau: «Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea». Când am ajuns la jumătatea vieţii şi mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am schimbat rugăciunea: «Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia şi prietenii mei şi sunt mulţumit». Acum că sunt bătrân şi zilele îmi sunt numărate, încep să-mi dau seama ce prost am fost. Singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi». Dacă m-aş fi rugat aşa de la început, nu mi-aş fi risipit viaţa”.

Ucenicii au fost învăţaţi de Isus că ajutorul acordat aproapelui aflat în nevoie nu trebuie înţeles doar ca un serviciu social, ci ca o slujire făcută pentru el însuşi: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40). Dacă ne vom strădui să-1 acceptăm pe aproapele nostru, indiferent dacă ne este simpatic sau nu, dacă vom vedea în el un frate sau o soră, atunci lumea va deveni mai umană şi mai deschisă pentru Dumnezeu. Prin iubire ne susţinem unul pe celălalt.

Nu spune că „el/ea m-a dezamăgit”, sau că „el/ea a abuzat de iubirea mea”, sau că „el/ea nu a meritat să fiu atât de bun faţa de el/ea”. Poate că ai fost instrumentalizat sau dezamăgit în bunele tale intenţii. Ai fost foarte ataşat de cineva, dar acesta nu a mai dat nici un semn de viaţă. Ai avut toată încre­derea, dar celălalt s-a folosit de tine. Cu siguranţă, aşa ceva te tulbură, te îndure­rează. Cu toate acestea, nu poţi merge atât de departe încât să spui: „De acum, gata cu iubirea, cu bunătatea, orice s-ar întâmpla!” Cine nu a pierdut încă niciodată în iubire, acela nici nu a iubit niciodată cu adevărat! Uită-te la Isus! Chiar în momentele de amară dezamăgire, continuă să ţină la noi şi să ne iubească.

Pr. vicar,

Mihai Savin

Lasati un comentariu