Înălţarea Sfintei Fecioare Maria la cer

Biserica catolică împreună cu Biserica ortodoxă, în această zi se unesc în aceeaşi rugăciune de laudă adusă lui Dumnezeu pentru bogăţia de har şi de putere pe care a pus-o în preacurata  Fecioara Maria, sărbătorind-o ca pe aceea care, prima, a fost ridicată dintre oameni cu trupul şi sufletul la cer. La această solemnitate, Biserica se gândeşte la destinul pe care îl are. Acel destin de a trăi pe acest pământ legea lui Dumnezeu şi de a aştepta în speranţă slava  şi bucuria cerului. Dogma ridicării la cer cu trup şi suflet a preacuratei Fecioarei Maria ne aminteşte tuturor de scopul pe care îl avem: de a ajunge la Dumnezeu. În această sărbătoare noi o invocăm pe Sfânta Fecioară Maria ca să întărească în sufletele tuturor necesitatea de a fi uniţi în credinţă, în speranţă şi iubire aşa cum au fost uniţi primii apostoli. În sărbătoarea ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria, ne examinăm conştiinţa, pentru a vedea dacă găsim în ea bucuria speranţei. Dacă nu o găsim să ne întrebămdacă în anumite privinţe, nu suntem departe de Cristos. Să ne întrebăm dacă în rugăciunile noastre ştim să ne adresăm aceleia care este Maica Bisericii, Steaua dimineţii, Ajutorul creştinilor, Tămăduitoare bolnavilor, Mângâierea mâhniţilor. Sărbătoarea de astăzi ne îndeamnă pe toţi să reînnoim sentimentul nostru de iubire faţă de Sfânta Fecioară. Ne învaţă să reînnoim rugăciunile pe care mereu le spunem – de la început, în fiecare zi şi chiar de mai multe ori pe zi.

Să ne bucurăm în Domnul

Când noi azi sărbătorim

Adormirea Preacuratei

Şi triumful ei sublim.

Căci cu trupul ridicată

Ea a fost, în cerul sfânt,

Ca regină-ncununată

Peste ecr, peste pământ.

Luiza-Ramona Ungureanu