In cautarea aventurii…

Tradiţia a continuat şi anul acesta, astfel că, la începutul lunii, respectiv, 8-12 august, 41 de tineri din parohia noastră, însoţiţi de pr. paroh Francisc Fărcăşel şi pr. vicar Emanuel Bejenaru au plecat, pentru 5 zile, în campus.

Cea dintâi luptă cu somnul am câştigat-o încă de luni dimineaţă, dovadă fiind faptul că la ora 530 eram deja adunaţi în faţa bisericii, încă somnoroşi, dar entuziasmaţi de ideea că aveau să urmeze cinci zile pline de distracţie şi voie bună. Am pus la punct ultimele detalii, ne-am „îmbarcat” în maşini şi am pornit la drum. Primul popas l-am făcut la Mausoleul de la Mărăşeşti, unde am servit micul-dejun şi am realizat primele fotografii din excursia ce avea să fie una plină de momente frumoase şi memorabile.

A urmat drumul până la Vulcanii Noroioşi, loc în care am fost surprinşi de acele cratere în miniatură formate cu ajutorul gazelor naturale. Am făcut din nou fotografii, am mâncat şi am pornit din nou la drum, cu gândul la următoarea destinaţie: staţiunea Slănic Prahova, mai exact complexul turistic Baia Baciului. Odată ajunşi acolo, am stat la soare, ne-am bălăcit în lacul sărat, iar seara am instalat corturile. Am participat cu toţii la Sfânta Liturghie, am mâncat şi am stat treji până târziu, cântând şi amintindu-ne de celelalte excursii petrecute împreună.

Marţi am fost matinali, dar trebuie să recunoaştem că am câştigat lupta cu somnul fiind ajutaţi de cocoşul pe al cărui teritoriu ne petrecusem noaptea. Am mâncat, am strâns corturile şi am vizitat apoi salina din staţiune. A urmat drumul pe Transfăgărăşan, cu opriri la Barajul Vidraru şi la Bâlea Lac, pentru a admira peisajul. Vremea nu a fost de partea noastră, astfel că, odată ajunşi în Braşov am renunţat la ideea de a dormi la cort, optând pentru căbănuţe.

Ziua de miercuri a fost printre cele mai relaxante, mai ales pentru şoferi, deoarece am petrecut-o în Braşov, la Paradisul Acvatic. Am înotat, am făcut saună, am jucat volei, chiar şi fotbal. Seara, ne-am adunat pentru un grătar în interiorul campingului, distracţia continuând în căbănuţe: am jucat cărţi, rummy, table.

Joi ne-am adunat încă de dimineaţă şi, după ce am servit micul-dejun, am încercat să stabilim programul pentru ziua respectivă, cel iniţial fiind dat peste cap de vremea mohorâtă. În ciuda faptului că temperatura din termometre nu era cea optimă pentru o noapte la cort, ne-am hotărât să mergem spre următorul obiectiv: Lacul Sfânta Ana. Ne-am făcut bagajele, ne-am „îmbarcat” în maşini, am oprit la un supermarket şi am făcut aprovizionarea şi după un drum de aproxi­mativ 2 ore, eram deja ajunşi la destinaţie.

Am campat, iar soarele a început să se arate, confirmându-ne astfel că decizia de a părăsi Braşovul pentru o noapte la cort era cea potrivită. Ne-am organizat rapid, astfel că, în timp ce fetele au pregătit ciorba, băieţii au adus din pădure lemne pentru foc şi apă. După-amiază, am plecat să vedem de aproape Lacul Sfânta Ana şi, viteji din fire, o mare parte am optat pentru un drum mai scurt, cel prin pădure, fără a lua însă în calcul posibilitatea unei întâlniri cu ursul.
Am avut noroc, doarece se pare că în acele ore, ursul ieşise la promenadă chiar pe asfalt. Spre seară, am dansat, am cântat, am încercat să ne încălzim pe lângă focul de tabără şi am servit şi mâncărică la ceaun. Ursul, curios din fire, s-a apropiat şi de corturile noastre însă s-a speriat probabil de râsetele unui grup atât de numeros şi şi-a văzut de drumul său.

Vineri, vremea s-a dovedit a fi mult mai frumoasă decât ne aşteptam, astfel că majoritatea ne-am trezit din pricina razelor de soare care băteau puternic pe suprafaţa corturilor. Ne-am înviorat, am servit micul-dejun, am strâns corturile şi am avut grijă să lăsăm iarba cel puţin pe atât de curată pe cât o găsisem.

Am decis că ar fi păcat să plecăm din zonă fără a vizita Tinovul Mohoş, despre care am aflat de la ghidul care ne-a însoţit că este o mlaştină formată într-un crater vulcanic pe locul unui fost lac, având suprafaţa de 4 ori mai mare decât Lacul Sfânta Ana. Ne-am întors la maşini şi am pornit spre casă, cu o oarecare urmă de regret deoarece cele 5 zile erau aproape de final. Distracţia nu s-a încheiat în acest moment, a fost întreţinută pe grupuri în maşini, cu muzică şi glume, dar şi la popasurile făcute. În jurul orei 1700 am ajuns la parohie, ne-am luat bagajele şi am pornit spre case, mai obosiţi decât luni dimineaţă, dar cu mult mai multe amintiri frumoase.

Mulţumim părintelui paroh şi părintelui vicar pentru faptul că ne-au însoţit şi au dat dovadă de multă răbdare, celor care s-au ocupat în mod special de organizarea acestei ieşiri, punând la cale toate detaliile, celor care au acordat mai mult timp decât majoritatea pentru a pregăti cele necesare pentru masă, acelora dintre noi care şi-au asumat calitatea de şoferi şi au făcut-o într-un mod cât mai responsabil, astfel că am ajuns acasă fără a fi implicaţi în vreun incident, tuturor pentru participare şi pentru înţelegerea de care au dat dovadă, dar nu în ulti­mul rând lui Dumnezeu, care a avut grijă de noi şi ne-a ajutat să realizăm şi în acest an excursia tinerilor.

Marina

In cautarea aventurii...

12 Photos

 

1. 

   Desene pentru copii spune:

   12 Septembrie 2011 la 5:40 pm

   Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.