PENTRU CA SUNTEM IN POSTUL MARE AS DORI SA FACEM O CONFRUNTARE ASUPA CREDINTEI NOASTRE.
CREDINTA MEA ESTE AUTENTICA SAU UNA TRAITA DIN OBISNUINTA PENTRU CA FIIND CRESTIN TREBUIE SA MERG LA BISERICA, SA MA ROG, SA MA SPOVEDESC... SUNT CONVINS IN CEEACE PRIVESTE CFREDINTA MEA. SAU PLUTESC DUS DE VAL.....
CREDINŢĂ
(6 mesaje) (4 voices)-
Publicat acum 1 an
-
Cred ca de multe ori am semne de intrebare in ceea ce priveste credinta... dar nush cum se intampla de... un eveniment... o "minune", o cadere ma fac sa cred... exact ca o palma care sa ma trezeasca inapoi :D
Publicat acum 1 an -
eu,sincer,de multe ori imi pun semne de intrebare in ceea ce priveste credinta mea... de aceea incerc sa ma rog tot mai mult Domnului sa ma ajute sa cred tot mai mult in el, sa ma intareasca in credinta prin participarea mea la sf liturghie si la sfintele sacramente...sa ma intareasca prin Trupul sau...
Publicat acum 1 an -
Radu Gyr - Crezul
CrezulPuneti-mi lanturi si catuse
Sa sune scrasnetul hain
Si mii de lacate la use,
Eu tot ceia ce-am fost raman.Surpati asupra-mi munti si ape
Puteti chiar sa ma spanzurati.
Cu grele, negre tarnacoape,
Credinta nu mi-o sfaramati.Tarati-ma de vreti sub santuri
Si ingropati-mi trupul stins.
Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
Puteri adanci de neinvins.Puteti sa napustiti tot iadul
Ca sa ma franga pana'n miez.
Eu stau in viscole ca bradul
Si tare, tare ca un crez.O poezie ce m-a impresionat chiar daca este vorba de crezul unui legionar... si in acelasi timp un mare roman. Ce parere aveti?
Publicat acum 1 an -
Istorie ...Iata mai jos poezia pentru care cel mentionat mai sus a fost inchis si condamnat la moarte...Avem o istorie destul de tanara comparativ cu "marile puteri " ale lumii dar ramane cu atat mai frumoasa si mai interesanta fiindca este a noastra a romanilor. Personal nu simpatizez cu nationalismul-extremist care incepe sa iarasi amploare asa dupa cum luase in perioada anilor 1940(mai ales Italia si Spania se regasesc pe aceasta ruta),dar nu pot sa neg ca unele poezii ale lui Radu Gyr ma fac sa ma simt cu adevarat roman.
Radu Gyr
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Publicat acum 1 an -
Lauda...semn de intrebare...Uimire si cate alte sentimente deosebite in poezia lui Nichifor Crainic,cu trimitere la Bunul Parinte.
Nichifor Crainic - Lauda
Tu, cel ce te ascunzi in eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri in haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Ma scalzi si pe mine in unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.Sunt duh invalit in naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic sa-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fara voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit in minune.
Caci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.In ceruri, Parinte, sunt abur in aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustand vesnicia,
Din pulberea lumii imi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.Publicat acum 1 an
Răspuns
Trebuie să fi autentificat pentru a publica.