Imnul iubirii Să trăim cu pasiune

Europă creștină, încotro?

Cu toții am fost cutremurați de recentele atentate din Europa, mai ales cele din Belgia, Franța, Germania, dar și de crimele atroce care se săvârșesc în diferitele părți ale lumii, fie de către grupări teroriste, fie de către persoane individuale care, manipulate fiind, în numele religiei, iau viața confraților și, inclusiv, pe a lor.
Pe bună dreptate ne întrebăm cine este vinovat? Cel mai ușor este să dai vina pe Dumnezeu, să îl acuzi că permite astfel de crime. Așa se întâmplă atunci când ești vinovat și nu vrei să recunoști asta, arunci vina asupra celuilalt.
Să ne întoarcem însă la originile omenirii, ce citim în Sfânta Carte: „Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune” (Gn 1,31).
Toate erau nu bune ci „foarte bune”. De ce ar distruge Dumnezeu lucrarea lui foarte bună? Am putea crede că o distruge pentru că nu mai corespunde, că omul nu mai este ceea ce trebuie să fie, dar aici iar intrăm în conflict cu Sfânta Scriptură. Isus înseamnă în ebraică „Dumnezeu mântuiește” – este identitatea și misiunea Lui, pentru ca „Numai Dumnezeu poate ierta păcatele” (Mc 2,7), El „va mântui poporul său de păcatele lui” (Mt 1,21). Așadar „prin Isus Cristos, Domnul nostru”, Dumnezeu își manifestă iubirea lui fără margini, acceptând jertfa de iubire, pe cruce, pentru mântuirea noastră.
Nu Dumnezeu este vinovat pentru ceea ce se întâmplă în lume, ci omul. El a uitat de identitatea sa, el a uitat de misiunea sa pe acest pământ, el ignoră că este creatură și nu creator și că drumul său trebuie să fie un drum cu sens unic, spre Dumnezeu, spre veșnicie.
Ce a rămas din Europa creștină? De dragul libertății rău înțelese, acceptăm toate ispitele diavolului, începând de la avort până la corupție și distrugere a naturii, suntem complici ai acestor atentate împotriva lucrării lui Dumnezeu, rămânem departe de o convertire sinceră de tot ceea ce este rău, iar acestea „rodesc” monstruozități.
Europă creștină, încotro? Întoarce-te la valorile tale, vestește-le și celorlalți, fii misionară, începând cu casa ta, cu familia ta, cu țara ta! Vestește-l pe adevăratul și unicul Dumnezeu – Iubire și manifestă-L și tu față de cel de lângă tine. Nu spune că nu ai nicio vină, că ce se întâmplă azi nu e din cauza ta.
Roagă-te, iubește, slujește pe cel de lângă tine, trăiește credința, apropiete de Dumnezeu, iar El te va ocroti, îți va readuce pacea în suflet și liniștea în inimă!
Să ne rugăm pentru toți în suferință!
Pr. paroh,
Francisc Fărcășel

Cu toții am fost cutremurați de recentele atentate din Europa, mai ales cele din Belgia, Franța, Germania, dar și de crimele atroce care se săvârșesc în diferitele părți ale lumii, fie de către grupări teroriste, fie de către persoane individuale care, manipulate fiind, în numele religiei, iau viața confraților și, inclusiv, pe a lor.

Pe bună dreptate ne întrebăm cine este vinovat? Cel mai ușor este să dai vina pe Dumnezeu, să îl acuzi că permite astfel de crime. Așa se întâmplă atunci când ești vinovat și nu vrei să recunoști asta, arunci vina asupra celuilalt.

Să ne întoarcem însă la originile omenirii, ce citim în Sfânta Carte: „Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune” (Gn 1,31).

Toate erau nu bune ci „foarte bune”. De ce ar distruge Dumnezeu lucrarea lui foarte bună? Am putea crede că o distruge pentru că nu mai corespunde, că omul nu mai este ceea ce trebuie să fie, dar aici iar intrăm în conflict cu Sfânta Scriptură. Isus înseamnă în ebraică „Dumnezeu mântuiește” – este identitatea și misiunea Lui, pentru ca „Numai Dumnezeu poate ierta păcatele” (Mc 2,7), El „va mântui poporul său de păcatele lui” (Mt 1,21). Așadar „prin Isus Cristos, Domnul nostru”, Dumnezeu își manifestă iubirea lui fără margini, acceptând jertfa de iubire, pe cruce, pentru mântuirea noastră.

Nu Dumnezeu este vinovat pentru ceea ce se întâmplă în lume, ci omul. El a uitat de identitatea sa, el a uitat de misiunea sa pe acest pământ, el ignoră că este creatură și nu creator și că drumul său trebuie să fie un drum cu sens unic, spre Dumnezeu, spre veșnicie.

Ce a rămas din Europa creștină? De dragul libertății rău înțelese, acceptăm toate ispitele diavolului, începând de la avort până la corupție și distrugere a naturii, suntem complici ai acestor atentate împotriva lucrării lui Dumnezeu, rămânem departe de o convertire sinceră de tot ceea ce este rău, iar acestea „rodesc” monstruozități.

Europă creștină, încotro? Întoarce-te la valorile tale, vestește-le și celorlalți, fii misionară, începând cu casa ta, cu familia ta, cu țara ta! Vestește-l pe adevăratul și unicul Dumnezeu – Iubire și manifestă-L și tu față de cel de lângă tine. Nu spune că nu ai nicio vină, că ce se întâmplă azi nu e din cauza ta.

Roagă-te, iubește, slujește pe cel de lângă tine, trăiește credința, apropiete de Dumnezeu, iar El te va ocroti, îți va readuce pacea în suflet și liniștea în inimă!

Să ne rugăm pentru toți în suferință!

Pr. paroh,

Francisc Fărcășel

Lasati un comentariu