Iubirea cu drept de renunţare – Tinerii, convieţuirile şi insula care nu există Starea familiilor în 2014

De unde pot cumpăra timp suficient?

Cu sau fără permisiunea noastră, a mai trecut un an. Fără să ne dăm seama, timpul ne-a luat de mână şi ne-a înălţat spre infinitul cerului cu vise şi speranţe. Unele sau împlinit, altele sau spulberat.
Zilnic ajung la urechile noastre expresii de genul: „aş mai sta cu tine, dar timpul nu-mi permite!”; „aş onora invitaţia ta, dar nu am timp sau îmi lipseşte cheful”; „crede-mă, te-aş ajuta dacă aş avea mai mult timp!”; „aş învăţa, m-aş ruga, mai mult, dar… timpul e atât de scurt!” ş.a.m.d.
Deseori mă întreb: câte schimbări ar avea loc dacă ziua ar conţine vreo 30 de ore? Câte convertiri s-ar produce? Sau… câte rele s-ar comite… Atât de uşor spunem că ziua a fost prea scurtă, în timp ce, la examinarea conştiinţei, aproape că nu avem ce roade să culegem, deoarece „iar am pierdut timpul!”.
Superbe sunt cuvintele fizicianului Einstein: „Nu căutaţi să fiţi oameni de succes, căutaţi să fiţi oameni de valoare!”. Se ajunge mai greu la finalitate deoarece mai uşor semănăm cuvântul „Mâine” şi astfel culegem „Aşteptare”; sau, pur şi simplu, avem ochii înceţoşaţi din cauza vitezei şi nu apreciem lucrurile conform valorilor.
Proprietarul unei ferme, prieten cu poetul Olavo Bilac, l-a întâlnit pe acesta, pe stradă şi i-a spus: „Domnule Bilac, aş dori să vând mica mea fermă, pe care tu o ştii foarte bine. Ai putea, te rog, să-mi scrii un anunţ pentru asta?”. Bilac a scris: „DE VÂNZARE, o proprietate frumoasă, unde păsările cântă în zori, în pădurea imensă brăzdată de ape repezi, strălucitoare şi înspumată. Casa este scăldată de lumină la răsăritul soarelui, iar veranda oferă umbra protectoare după amiază”. După un timp, poetul îşi întâlneşte prietenul şi-l întreabă dacă a vândut proprietatea. Acesta îi răspunde: „M-am răzgândit. Când am citit ce ai scris, am realizat cât este de valoroasă pentru mine!”.
Cât de uşor subestimăm realităţile şi evenimentele ce ne înconjoară! Câteodată, faptul că ceri iertare unei persoane, nu înseamnă neapărat că tu greşeşti iar celălalt are dreptate ci, înseamnă, că preţuieşti mai mult relaţia dintre voi decât orgoliul tău!
Prin urmare, să ne bucurăm de lucrurile mici deoarece acestea sunt numeroase!
Pr. vicar,
Claudiu Cocuţ

Cu sau fără permisiunea noastră, a mai trecut un an. Fără să ne dăm seama, timpul ne-a luat de mână şi ne-a înălţat spre infinitul cerului cu vise şi speranţe. Unele sau împlinit, altele sau spulberat.

Zilnic ajung la urechile noastre expresii de genul: „aş mai sta cu tine, dar timpul nu-mi permite!”; „aş onora invitaţia ta, dar nu am timp sau îmi lipseşte cheful”; „crede-mă, te-aş ajuta dacă aş avea mai mult timp!”; „aş învăţa, m-aş ruga, mai mult, dar… timpul e atât de scurt!” ş.a.m.d.

Deseori mă întreb: câte schimbări ar avea loc dacă ziua ar conţine vreo 30 de ore? Câte convertiri s-ar produce? Sau… câte rele s-ar comite… Atât de uşor spunem că ziua a fost prea scurtă, în timp ce, la examinarea conştiinţei, aproape că nu avem ce roade să culegem, deoarece „iar am pierdut timpul!”.

Superbe sunt cuvintele fizicianului Einstein: „Nu căutaţi să fiţi oameni de succes, căutaţi să fiţi oameni de valoare!”. Se ajunge mai greu la finalitate deoarece mai uşor semănăm cuvântul „Mâine” şi astfel culegem „Aşteptare”; sau, pur şi simplu, avem ochii înceţoşaţi din cauza vitezei şi nu apreciem lucrurile conform valorilor.

Proprietarul unei ferme, prieten cu poetul Olavo Bilac, l-a întâlnit pe acesta, pe stradă şi i-a spus: „Domnule Bilac, aş dori să vând mica mea fermă, pe care tu o ştii foarte bine. Ai putea, te rog, să-mi scrii un anunţ pentru asta?”. Bilac a scris: „DE VÂNZARE, o proprietate frumoasă, unde păsările cântă în zori, în pădurea imensă brăzdată de ape repezi, strălucitoare şi înspumată. Casa este scăldată de lumină la răsăritul soarelui, iar veranda oferă umbra protectoare după amiază”. După un timp, poetul îşi întâlneşte prietenul şi-l întreabă dacă a vândut proprietatea. Acesta îi răspunde: „M-am răzgândit. Când am citit ce ai scris, am realizat cât este de valoroasă pentru mine!”.

Cât de uşor subestimăm realităţile şi evenimentele ce ne înconjoară! Câteodată, faptul că ceri iertare unei persoane, nu înseamnă neapărat că tu greşeşti iar celălalt are dreptate ci, înseamnă, că preţuieşti mai mult relaţia dintre voi decât orgoliul tău!

Prin urmare, să ne bucurăm de lucrurile mici deoarece acestea sunt numeroase!

Pr. vicar,

Claudiu Cocuţ

Lasati un comentariu