Un paște la fel Trezirea la realitate

CRISTOS A ÎNVIAT!

„Cu adevărat a înviat și i-a apărut lui Simon Petru” (Lc 24,34)
Celebrăm în acesta zi sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoarea eliberării pentru totdeauna. La origine cuvântul Paște înseamnă trecere. Pentru evrei, sărbătoarea anuală a Paștelui amintea trecerea din sclavie la libertate, de la păcat la mântuire, de la întuneric la lumină. În același timp, este acceptat sensul de „trecere” a Îngerului care avea să îi ucidă pe primii născuți egipteni, dar care trebuia să „sară” casele evreiești însemnate cu sângele mielului. În esență reprezintă aceeași evocare: trecerea de la moarte la viață, reînnoirea demnității umane.
Pentru creștini, de Paște sună clopotele ca să vestească veselia creștină pentru orice renaștere spirituală, este sărbătoarea tuturor oamenilor, din toate veacurile, căci Cristos a învins pentu toți moartea, răul și orice cădere în păcat.
Când vorbim despre Învierea Domnului, dincolo de dovada principală a dumnezeirii sale, este victoria asupra morții, o dată pentru totdeauna. Isus a plătit pentru noi, a ispășit toate păcatele prin sângele său, a șters orice datorie trecută, prezentă sau viitoare.
Semnificația Paștelui, dată de Origene este și aceea a întoarcerii Fiului risipitor la Tatăl său:omenirea, după ce a risipit bunurile primite, se trezește cuprinsă de neliniște, foame, brutalitate; prin Învierea pascală această omenire s-a putut ridica, a putut renaște, repunându-și încrederea numai în Dumnezeu și, prin biruința lui Isus Mântuitorul, se convertește. După pocăință ea este îmbrăcată cu haina harului, primind însemnele Libertății prin practicarea virtuții.
Sărbătoarea Paștelor este o sărbătoare a tuturor și a fiecăruia în parte. Pentru că pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are o dragoste infinită. Să nu uităm nici o clipă: azi, după Paștele care a urmat Pătimirii și Calvarului putem spune că numai Iubirea unei Ființe Nesfârșite putea să-i îngăduie o jertfă nesfârșită ca valoare, cu totul nemeritată din partea noastră. Ca să ne elibereze de păcat, Cristos a murit si a înviat. El continuă această jertfă zi de zi, așa cum mărturisim la sfânta Liturghie când „reînnoim misterul credinței” prin cuvintele rostite după consacrare: „moartea ta o vestim, Doamne și învierea ta o mărturisim, până când vei veni”.
A mărturisi învierea lui Isus însemnă a ne lăsa implicați în procesul de eliberare spirituala, prefigurată de Paștele evreilor fugiți din Egipt și realizat la nivelul universal de răscumpărarea lui Isus care ispășește pentru tot poporul și iartă toate păcatele pentru totdeauna.
Să cinstim prin credință mai mare sărbătoarea Paștelui, învierea Domnului nostru Isus Cristos, și prin el, învierea noastră viitoare.
În timp ce la Liturghia din Noaptea de Paști s-a celebrat, ca să spunem așa, săvârșirea evenimentului, liturghia zilei celebrează evenimentul săvârșirii. Tema poate fi sintetizată astfel: Biserica trăiește siguranța învierii și a biruinței împărăției lui Dumnezeu și dă mărturie despre ele în lume, prin plinătatea bucuriei pascale.
Cele două momente, învierea lui Cristos și biruința deplina a Împărăției sunt indiscutabil legate pentru că, în fond, formează un tot, un unic și mare mister: misterul  mântuirii pascale.
După cele 40 de zile de post, când s-a făcut pocăință, ne-am gândit la prețul mântuirii noastre, patima si moartea lui Isus. De Paște celebrăm victoria Mântuitorului asupra morții, buzele noastra rostesc cuvântul de victorie „Aleluia”.
Odinioară, poate am văzut Învierea Domnului un simplu subiect al sărbătorii de Paști. Dar Paștele stă alături de celelalte mari sărbători ale anului bisericesc. Totuși, acum știm că Biserica atribuie totul Paștelui. Paștele este victoria lui Isus asupra iadului, este desăvârșirea operei sale. Totuși nu este numai comemorarea acestei victorii, ci dezvoltarea plină de har a operei de mântuire.
Așadar spunem: „în  mijlocul nostru stă Cel înviat” și alături de El Biserica curățită, sfințită și înviată; și noi devenim oameni înviați. Precum noi în aceste zile de sfânt post ne-am scufundat cu Cristos în sicriul sufe­rințelor și am murit, tot astfel am înviat și noi cu El la o viață nouă.
Să mulțumim pentru acest mare har pe care nu l-am meritat. Să ne bucurăm mereu ca oameni luminați reînnoiți și înviați.
Precum lumina se naște din noapte, tot astfel și viața se naște din moarte. Noi abia presimțim ce este viața adevărată.
Așa trebuie să fi simțit Ioan, când a scris cuvintele: „În El (Cristos) era Viața”. Da, Cristos este prima viață, toată viața vine de la El și este o umbră a vieții sale, a puterii sale de viață, a plinătății vieții sale, a entuziasmului său de viață. El a venit pe pământ ca să ne împărtășească o scânteie din viața sa – viața harului – și Biserica nu înseamnă nimic altceva, decât izvorul și locul acestei vieți pe Pământ. Și natura, care ne arată în decorul primăverii viața de renaștere, este iarăși un mare simbol al primăverii sfinte, care acum, de Paști, intră în sufletul nostru. Punctul culminant al celebrării de azi este Botezul care ne arată că tocmai viața este marele dar de Paști al lui Cristos și al Bisericii.
Implorăm astăzi, când plini de entuziasm cântăm Aleluia, harul binecuvântat din partea lui Isus Înviat, de a putea rosti pentru vecie acest cânt de victorie.
prof. Paula Mătălică

„Cu adevărat a înviat și i-a apărut lui Simon Petru” (Lc 24,34)

Celebrăm în acesta zi sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoarea eliberării pentru totdeauna. La origine cuvântul Paște înseamnă trecere. Pentru evrei, sărbătoarea anuală a Paștelui amintea trecerea din sclavie la libertate, de la păcat la mântuire, de la întuneric la lumină. În același timp, este acceptat sensul de „trecere” a Îngerului care avea să îi ucidă pe primii născuți egipteni, dar care trebuia să „sară” casele evreiești însemnate cu sângele mielului. În esență reprezintă aceeași evocare: trecerea de la moarte la viață, reînnoirea demnității umane.

Pentru creștini, de Paște sună clopotele ca să vestească veselia creștină pentru orice renaștere spirituală, este sărbătoarea tuturor oamenilor, din toate veacurile, căci Cristos a învins pentu toți moartea, răul și orice cădere în păcat.

Când vorbim despre Învierea Domnului, dincolo de dovada principală a dumnezeirii sale, este victoria asupra morții, o dată pentru totdeauna. Isus a plătit pentru noi, a ispășit toate păcatele prin sângele său, a șters orice datorie trecută, prezentă sau viitoare.

Semnificația Paștelui, dată de Origene este și aceea a întoarcerii Fiului risipitor la Tatăl său:omenirea, după ce a risipit bunurile primite, se trezește cuprinsă de neliniște, foame, brutalitate; prin Învierea pascală această omenire s-a putut ridica, a putut renaște, repunându-și încrederea numai în Dumnezeu și, prin biruința lui Isus Mântuitorul, se convertește. După pocăință ea este îmbrăcată cu haina harului, primind însemnele Libertății prin practicarea virtuții.

Sărbătoarea Paștelor este o sărbătoare a tuturor și a fiecăruia în parte. Pentru că pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are o dragoste infinită. Să nu uităm nici o clipă: azi, după Paștele care a urmat Pătimirii și Calvarului putem spune că numai Iubirea unei Ființe Nesfârșite putea să-i îngăduie o jertfă nesfârșită ca valoare, cu totul nemeritată din partea noastră. Ca să ne elibereze de păcat, Cristos a murit si a înviat. El continuă această jertfă zi de zi, așa cum mărturisim la sfânta Liturghie când „reînnoim misterul credinței” prin cuvintele rostite după consacrare: „moartea ta o vestim, Doamne și învierea ta o mărturisim, până când vei veni”.

A mărturisi învierea lui Isus însemnă a ne lăsa implicați în procesul de eliberare spirituala, prefigurată de Paștele evreilor fugiți din Egipt și realizat la nivelul universal de răscumpărarea lui Isus care ispășește pentru tot poporul și iartă toate păcatele pentru totdeauna.

Să cinstim prin credință mai mare sărbătoarea Paștelui, învierea Domnului nostru Isus Cristos, și prin el, învierea noastră viitoare.

În timp ce la Liturghia din Noaptea de Paști s-a celebrat, ca să spunem așa, săvârșirea evenimentului, liturghia zilei celebrează evenimentul săvârșirii. Tema poate fi sintetizată astfel: Biserica trăiește siguranța învierii și a biruinței împărăției lui Dumnezeu și dă mărturie despre ele în lume, prin plinătatea bucuriei pascale.

Cele două momente, învierea lui Cristos și biruința deplina a Împărăției sunt indiscutabil legate pentru că, în fond, formează un tot, un unic și mare mister: misterul  mântuirii pascale.

După cele 40 de zile de post, când s-a făcut pocăință, ne-am gândit la prețul mântuirii noastre, patima si moartea lui Isus. De Paște celebrăm victoria Mântuitorului asupra morții, buzele noastra rostesc cuvântul de victorie „Aleluia”.

Odinioară, poate am văzut Învierea Domnului un simplu subiect al sărbătorii de Paști. Dar Paștele stă alături de celelalte mari sărbători ale anului bisericesc. Totuși, acum știm că Biserica atribuie totul Paștelui. Paștele este victoria lui Isus asupra iadului, este desăvârșirea operei sale. Totuși nu este numai comemorarea acestei victorii, ci dezvoltarea plină de har a operei de mântuire.

Așadar spunem: „în  mijlocul nostru stă Cel înviat” și alături de El Biserica curățită, sfințită și înviată; și noi devenim oameni înviați. Precum noi în aceste zile de sfânt post ne-am scufundat cu Cristos în sicriul sufe­rințelor și am murit, tot astfel am înviat și noi cu El la o viață nouă.

Să mulțumim pentru acest mare har pe care nu l-am meritat. Să ne bucurăm mereu ca oameni luminați reînnoiți și înviați.

Precum lumina se naște din noapte, tot astfel și viața se naște din moarte. Noi abia presimțim ce este viața adevărată.

Așa trebuie să fi simțit Ioan, când a scris cuvintele: „În El (Cristos) era Viața”. Da, Cristos este prima viață, toată viața vine de la El și este o umbră a vieții sale, a puterii sale de viață, a plinătății vieții sale, a entuziasmului său de viață. El a venit pe pământ ca să ne împărtășească o scânteie din viața sa – viața harului – și Biserica nu înseamnă nimic altceva, decât izvorul și locul acestei vieți pe Pământ. Și natura, care ne arată în decorul primăverii viața de renaștere, este iarăși un mare simbol al primăverii sfinte, care acum, de Paști, intră în sufletul nostru. Punctul culminant al celebrării de azi este Botezul care ne arată că tocmai viața este marele dar de Paști al lui Cristos și al Bisericii.

Implorăm astăzi, când plini de entuziasm cântăm Aleluia, harul binecuvântat din partea lui Isus Înviat, de a putea rosti pentru vecie acest cânt de victorie.

prof. Paula Mătălică

Lasati un comentariu