Suntem împreună de zece ani „Ce simte o mamă – Fecioara Maria, mama noastră cerească”

Campusul tinerilor

În perioada 26-28 august, deşi vacanţa e pe sfârşite iar scoala se apropie din ce în ce mai repede, tinerii parohiei noastre au fost invitaţi să-şi petreacă trei zile, într-un campus de neuitat, care ne-a ajutat să ne cunoaştem mai bine şi care ne-a apropiat unii de alţii. Acesta s-a desfăşurat la Lacul sfânta Ana şi la Braşov, unde am plecat cu multă voie bună, din care să împărţim şi celorlalţi.
Ajunşi la prima destinaţie, împreună am reuşit să montăm cortul, în care urma să dormim peste noapte. Desigur, nicio ieşire în aer liber nu se poate realiza fără un grătar şi un foc de tabără. Aşadar, baieţii au plecat în padure după lemne pentru foc, iar fetele au rămas la „bucătarie” pentru a pregăti mâncarea.
Seara, adunaţi in jurul focului ce ne bucura inimile cu căldura sa, am început a savura şi nelipsiţii mici. Surpriza acelei seri a fost „domnul urs” care a vrut să ne viziteze, probabil s-a gândit că-i vom da şi lui o bucată de grătar. Fetele, fiind mai fricoase de felul lor, s-au ascuns una în spatele celeilalte, iar curajoşii grupului, în frunte cu preoţii, au reuşit să-l alunge. Dupa o seară cu surprize, obosiţi fiind, ne-am băgat în sacii de dormit şi somnul ne-a furat imediat.
Următoarea dimineaţă ne-a aşteptat cu o cană de ceai care ne-a înviorat şi cu un aperitiv pe cinste, care să ne ajungă pentru drumul către Braşov. După ce am demontat tot şi ne-am luat „la revedere” de la domnul urs, am pornit spre următoarea destinaţie, Braşov, oprindu-ne în natură, într-o poiană minunată, pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu prin celebrarea sfintei Liturghii.
Mai spre seară, după ce ne-am cazat, împreună, am ieşit în oraş, pentru o plimbare relaxantă şi la un bowling. Pista fiind rezervată de alţii, ne-am reorientat către un suc, unde am putut vedea şi meciul.
Ajunşi înapoi la cazare, ne-am adunat toţi într-o singură cameră, unde am râs şi am jucat „mima” până târziu în noapte.
Dimineaţa următoare, după ce am mancat şi ne-am făcut bagajele, am  pornit să vizităm Biserica Neagră, precum şi obiectivele din centrul Braşovului. După o zi lungă de vizitat ne-am urcat în maşini şi ne-am pornit spre casă, următorul popas fiind la sanctuarul „Fericitului Ieremia” din Oneşti. Aici am parti­cipat la sfânta Liturghie şi i-am reîntâlnit pe fraţi, care ne-au primit cu mare bucurie.
În fiecare zi, am participat la sfânta Liturghie cu toţii, ca să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru această excursie şi pentru că ne-a fost mereu călăuză în timpul petrecut împreună. Am cules şi câteva impresii de la tinerii participanţi:
„Campusul de anul acesta a fost unul pe cinste. Nu credeam vreo­dată ca voi dormi la cort într-o zonă cu urşi. Pot să zic că o fost o întreagă aventură având în vedere că i-am avut ca musafiri pe câţiva. Deşi am fost cam puţini, distracţia a fost pe măsură. Aşadar, campusul a fost unul de top” (Yvona Dascălu)
„Acest campus mi s-a părut foarte fain, m-am distrat pe cinste” (Amalia Sescu)
„Anul acesta, campusul a fost diferit faţă de alţi ani când ne adunam câte 30-40 de tineri şi erau necesare 7 maşini pentru a pleca la drum, însă fiecare campus e deosebit prin cei care iau parte la el.
Programul a fost pe placul tuturor si toţi am rămas extaziaţi când din greşeală, unul din noi a îndreptat o lanternă spre un copac şi surpriză, un ursuleţ căuta nestinghe­rit ceva de mâncare. Reacţia tinerilor a fost pe măsură: toţi au sărit ca arşi de pe pături şi au început să ţipe.
Ca şi la alte campusuri la care am luat parte, am rămas mereu cu câte o temă şi o melodie specifică, pe placul tuturor. De când am venit din campus, nu-mi pot scoate din minte versul: Vinooo, să te strâng în braţe!” (Maria Tamaş)
Dacă ar fi să-i întrebăm pe toţi, probabil tuturor li s-a părut un campus de neuitat. Fiind primul campus la care am participat cu tinerii, părerea mea este că a fost unul dintre cele mai frumoase campusuri la care am participat şi cu sigu­ranţă nu îl voi uita niciodată.
Maria Bejan

În perioada 26-28 august, deşi vacanţa e pe sfârşite iar scoala se apropie din ce în ce mai repede, tinerii parohiei noastre au fost invitaţi să-şi petreacă trei zile, într-un campus de neuitat, care ne-a ajutat să ne cunoaştem mai bine şi care ne-a apropiat unii de alţii. Acesta s-a desfăşurat la Lacul sfânta Ana şi la Braşov, unde am plecat cu multă voie bună, din care să împărţim şi celorlalţi.

Ajunşi la prima destinaţie, împreună am reuşit să montăm cortul, în care urma să dormim peste noapte. Desigur, nicio ieşire în aer liber nu se poate realiza fără un grătar şi un foc de tabără. Aşadar, baieţii au plecat în padure după lemne pentru foc, iar fetele au rămas la „bucătarie” pentru a pregăti mâncarea.

Seara, adunaţi in jurul focului ce ne bucura inimile cu căldura sa, am început a savura şi nelipsiţii mici. Surpriza acelei seri a fost „domnul urs” care a vrut să ne viziteze, probabil s-a gândit că-i vom da şi lui o bucată de grătar. Fetele, fiind mai fricoase de felul lor, s-au ascuns una în spatele celeilalte, iar curajoşii grupului, în frunte cu preoţii, au reuşit să-l alunge. Dupa o seară cu surprize, obosiţi fiind, ne-am băgat în sacii de dormit şi somnul ne-a furat imediat.

Următoarea dimineaţă ne-a aşteptat cu o cană de ceai care ne-a înviorat şi cu un aperitiv pe cinste, care să ne ajungă pentru drumul către Braşov. După ce am demontat tot şi ne-am luat „la revedere” de la domnul urs, am pornit spre următoarea destinaţie, Braşov, oprindu-ne în natură, într-o poiană minunată, pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu prin celebrarea sfintei Liturghii.

Mai spre seară, după ce ne-am cazat, împreună, am ieşit în oraş, pentru o plimbare relaxantă şi la un bowling. Pista fiind rezervată de alţii, ne-am reorientat către un suc, unde am putut vedea şi meciul.

Ajunşi înapoi la cazare, ne-am adunat toţi într-o singură cameră, unde am râs şi am jucat „mima” până târziu în noapte.

Dimineaţa următoare, după ce am mancat şi ne-am făcut bagajele, am  pornit să vizităm Biserica Neagră, precum şi obiectivele din centrul Braşovului. După o zi lungă de vizitat ne-am urcat în maşini şi ne-am pornit spre casă, următorul popas fiind la sanctuarul „Fericitului Ieremia” din Oneşti. Aici am parti­cipat la sfânta Liturghie şi i-am reîntâlnit pe fraţi, care ne-au primit cu mare bucurie.

În fiecare zi, am participat la sfânta Liturghie cu toţii, ca să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru această excursie şi pentru că ne-a fost mereu călăuză în timpul petrecut împreună. Am cules şi câteva impresii de la tinerii participanţi:

„Campusul de anul acesta a fost unul pe cinste. Nu credeam vreo­dată ca voi dormi la cort într-o zonă cu urşi. Pot să zic că o fost o întreagă aventură având în vedere că i-am avut ca musafiri pe câţiva. Deşi am fost cam puţini, distracţia a fost pe măsură. Aşadar, campusul a fost unul de top” (Yvona Dascălu)

„Acest campus mi s-a părut foarte fain, m-am distrat pe cinste” (Amalia Sescu)

„Anul acesta, campusul a fost diferit faţă de alţi ani când ne adunam câte 30-40 de tineri şi erau necesare 7 maşini pentru a pleca la drum, însă fiecare campus e deosebit prin cei care iau parte la el.

Programul a fost pe placul tuturor si toţi am rămas extaziaţi când din greşeală, unul din noi a îndreptat o lanternă spre un copac şi surpriză, un ursuleţ căuta nestinghe­rit ceva de mâncare. Reacţia tinerilor a fost pe măsură: toţi au sărit ca arşi de pe pături şi au început să ţipe.

Ca şi la alte campusuri la care am luat parte, am rămas mereu cu câte o temă şi o melodie specifică, pe placul tuturor. De când am venit din campus, nu-mi pot scoate din minte versul: Vinooo, să te strâng în braţe!” (Maria Tamaş)

Dacă ar fi să-i întrebăm pe toţi, probabil tuturor li s-a părut un campus de neuitat. Fiind primul campus la care am participat cu tinerii, părerea mea este că a fost unul dintre cele mai frumoase campusuri la care am participat şi cu sigu­ranţă nu îl voi uita niciodată.

Maria Bejan

Lasati un comentariu