Nevoia de Isus Da, vreau!

Campus la „superlativ absolut”

Aici, la parohia „Isus Bunul Păstor” avem multe tradiţii pe care le respectăm şi le iubim, cum ar fi: să mergem la co­lindat, liturghiile de sfârşit şi început de an şcolar, etc. Dar unele dintre cele mai aşteptate activităţi sunt campusurile. Dintotdeauna, discuţiile despre pregătirea campusurilor începeau încă din aprilie şi continuau cu impresiile şi amintirile cu care rămâneam până în decembrie.
Anul acesta, am avut parte de un campus minunat al copiilor la Pralea, jud. Bacău, în perioada 17-19 iulie. Am stabilit un record de 48 de copii dornici de joacă şi distracţie. Am avut parte de un spaţiu de joacă foarte mare, de iarbă verde şi de camere încăpătoare. Cu bise­rica la doi paşi, am putut participa în fiecare zi la Sfânta Liturghie.
Catehezele susţinute de părintele vicar l-au avut ca protagonist pe iubitul Păcală, de la care copiii au învăţat proverbe, au învăţat ce înseamnă curajul, isteţimea, prudenţa, simţul umorului, etc.
Copiii au fost împărţiţi în patru grupe (Jamaicanii, Vikingii, Minionii şi Şmecheroşii), fiecare trebuind să pregătească câte un moment artistic pentru spectacolul de final, astfel ca grupa Jamaicanilor ne-a încântat cu un dans, grupa Minionilor ne-a uimit cu o planşă care îl întruchipa foarte bine şi artistic pe Păcală, grupa Şmecheroşilor ne-a distrat cu o piesă foarte reuşită cu Romeo şi Julieta în varianta modernă, iar grupa Vikingilor a interpretat un cântec original, special făcut pentru parohia noastră.
Să nu uităm bineînţeles de legendarul joc „Îngeraşul”, unde copiii au trebuit ca tot campusul să se roage pentru cineva, să îl „păzească”, iar la final să-i dea un cadou pregătit în prealabil la un atelier creativ. Astfel că am putut observa un schimb de felicitări, brăţări şi ciocolate, cu adevărat încântător.
Nu a putut lipsi bătaia surpriză cu apă, după care toţi copiii s-au schimbat fiindcă erau uzi fie din cauza baloanelor cu apă, fie din cauza găleţilor cu apă.
Am putut face a doua zi sfântul Rozariu pe munte, ca un popas de la o drumeţie în care cei mai mulţi dintre copii s-au plâns de dureri de picioare, de plictiseală, şi din multe alte motive, până când am început să cântăm în plină stradă şi să strigăm în gura mare că venim din Roman, de la „Isus Bunul Păstor”, ceea ce i-a distrat foarte mult şi i-a făcut să uite de lene.
Preoţii prin organizare, bucătăresele prin mâncarea delicioasă, şi tinerii prin animare şi jocuri, cu toţii am încercat să le facem un campus cât mai frumos şi distractiv; dar să urmărim câteva impresii chiar de la ei:
„Campusul acesta a fost chiar foarte amuzant. M-am distrat chiar dacă noaptea animatorii ne-au desenat fără să vrem, deşi Jessica spunea că sigur o să ne deseneze animatorii. Mie mi-a plăcut cel mai mult sceneta cu Romeo şi Julieta, chiar dacă nu a fost echipa mea cea care a jucat. Mi-a plăcut de echipa mea, Jamaicanii, şi de animatorii mei, şi de preoţi”. (Vanessa Varduca)
„Campusul mi s-a părut super; mi-a plăcut deoarece ne-am distrat, ne-am jucat, ne-am bucurat. Mi-a plăcut cel mai mult când ne-am bătut cu apă, chiar dacă am fost şi eu udată, dar am udat şi eu pe alţii. Mâncarea a fost bună, mi-a plăcut de animatorii mei. Dacă aş rezuma campusul în trei cuvinte, acestea ar fi: fericire, joacă şi veselie”. (Alexandra Ivan)
„Campusul a fost foarte frumos şi mi-a plăcut când am râs de animatori în timpul pedepselor”. (Adela Ciobanu)
„A fost frumos şi cel mai mult mi-a plăcut mâncarea şi de animatori. Mie mi-a plăcut cum ne-au mâzgălit pe faţă animatorii, mai ales pe Jessica şi mi-a plăcut de Vali şi Dominic. Şi apropo, în ghiozdan am găsit o piatră”. (Sofia Mocanu)
„Mi-a plăcut campusul. Focul de tabără şi cântecele vicarului la chitară mi-au plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut tot, şi mâncarea”. (Teodor Doboş)
„A fost frumos, de fapt aşa şi aşa. Cel mai puţin mi-a plăcut dansul, pentru că nu ştiu să dansez, nici bansurile nu-mi plac, şi nici înviorarea în niciun caz, dar cel mai mult mi-a plăcut mâncarea, dar şi jocurile şi focul de tabără”. (Alessio Adam)
„A fost foarte frumos campusul, mâncarea a fost bună, nici mie nu mi-au plăcut bansurile. Cel mai fain joc a fost fotbalul”. (Francisc Ivan)
„Mie mi-au plăcut cel mai mult dansurile, înviorarea şi jocul de dimineaţa. Nu mi-a prea plăcut aşa tare jocul „Comoara” pentru că s-au cam grăbit şi în 5 minute s-a terminat jocul. Mi-a plăcut jocul „Îngeraşul”, mânca­rea a fost bună, mi-a plăcut tot în campus, mie”. (Rebeca Onofrei)
„Mie mi-a plăcut în campus pentru că am jucat fotbal, am făcut înviorarea, am mâncat (mâncarea mi-a plăcut mult) şi focul de tabără. Şi liturghia mi-a plăcut foarte mult. Înainte de plecare, animatorii ne-au făcut farse şi în genţi am găsit pietre şi pe mâini aveam numai desene”. (Romeo Sauciuc)
„Superb… acest campus a fost dife­rit de celelalte campusuri. Când am plecat de la Pralea simţeam aşa un gol, adică aş fi vrut să mai stau. Nu ştiu ce mi-a plăcut cel mai mult, poate bătaia cu apă. M-a udat Deian şi asta mi-a plăcut foarte mult, şi cred că cel mai puţin mi-a plăcut când a trebuit să ne ducem la culcare. Mie nu mi s-au pus pietre în ghiozdan, dar am găsit numele surorii mele scris pe picior, şi alte desene. Două cuvinte care ar putea caracteriza acest campus ar fi: superlativ absolut”. (Giulia Munteanu)
Le mulţumim tuturor celor care au avut grijă ca acest campus să iasă cât mai bine, preoţilor care ne-au îndrumat dar mai ales lui Isus care a fost în mijlocul nostru mereu.
Bianca Munteanu
Aici, la parohia „Isus Bunul Păstor” avem multe tradiţii pe care le respectăm şi le iubim, cum ar fi: să mergem la co­lindat, liturghiile de sfârşit şi început de an şcolar, etc. Dar unele dintre cele mai aşteptate activităţi sunt campusurile. Dintotdeauna, discuţiile despre pregătirea campusurilor începeau încă din aprilie şi continuau cu impresiile şi amintirile cu care rămâneam până în decembrie.
Anul acesta, am avut parte de un campus minunat al copiilor la Pralea, jud. Bacău, în perioada 17-19 iulie. Am stabilit un record de 48 de copii dornici de joacă şi distracţie. Am avut parte de un spaţiu de joacă foarte mare, de iarbă verde şi de camere încăpătoare. Cu bise­rica la doi paşi, am putut participa în fiecare zi la Sfânta Liturghie.
Catehezele susţinute de părintele vicar l-au avut ca protagonist pe iubitul Păcală, de la care copiii au învăţat proverbe, au învăţat ce înseamnă curajul, isteţimea, prudenţa, simţul umorului, etc.
Copiii au fost împărţiţi în patru grupe (Jamaicanii, Vikingii, Minionii şi Şmecheroşii), fiecare trebuind să pregătească câte un moment artistic pentru spectacolul de final, astfel ca grupa Jamaicanilor ne-a încântat cu un dans, grupa Minionilor ne-a uimit cu o planşă care îl întruchipa foarte bine şi artistic pe Păcală, grupa Şmecheroşilor ne-a distrat cu o piesă foarte reuşită cu Romeo şi Julieta în varianta modernă, iar grupa Vikingilor a interpretat un cântec original, special făcut pentru parohia noastră.
Să nu uităm bineînţeles de legendarul joc „Îngeraşul”, unde copiii au trebuit ca tot campusul să se roage pentru cineva, să îl „păzească”, iar la final să-i dea un cadou pregătit în prealabil la un atelier creativ. Astfel că am putut observa un schimb de felicitări, brăţări şi ciocolate, cu adevărat încântător.
Nu a putut lipsi bătaia surpriză cu apă, după care toţi copiii s-au schimbat fiindcă erau uzi fie din cauza baloanelor cu apă, fie din cauza găleţilor cu apă.
Am putut face a doua zi sfântul Rozariu pe munte, ca un popas de la o drumeţie în care cei mai mulţi dintre copii s-au plâns de dureri de picioare, de plictiseală, şi din multe alte motive, până când am început să cântăm în plină stradă şi să strigăm în gura mare că venim din Roman, de la „Isus Bunul Păstor”, ceea ce i-a distrat foarte mult şi i-a făcut să uite de lene.
Preoţii prin organizare, bucătăresele prin mâncarea delicioasă, şi tinerii prin animare şi jocuri, cu toţii am încercat să le facem un campus cât mai frumos şi distractiv; dar să urmărim câteva impresii chiar de la ei:
„Campusul acesta a fost chiar foarte amuzant. M-am distrat chiar dacă noaptea animatorii ne-au desenat fără să vrem, deşi Jessica spunea că sigur o să ne deseneze animatorii. Mie mi-a plăcut cel mai mult sceneta cu Romeo şi Julieta, chiar dacă nu a fost echipa mea cea care a jucat. Mi-a plăcut de echipa mea, Jamaicanii, şi de animatorii mei, şi de preoţi”. (Vanessa Varduca)
„Campusul mi s-a părut super; mi-a plăcut deoarece ne-am distrat, ne-am jucat, ne-am bucurat. Mi-a plăcut cel mai mult când ne-am bătut cu apă, chiar dacă am fost şi eu udată, dar am udat şi eu pe alţii. Mâncarea a fost bună, mi-a plăcut de animatorii mei. Dacă aş rezuma campusul în trei cuvinte, acestea ar fi: fericire, joacă şi veselie”. (Alexandra Ivan)
„Campusul a fost foarte frumos şi mi-a plăcut când am râs de animatori în timpul pedepselor”. (Adela Ciobanu)
„A fost frumos şi cel mai mult mi-a plăcut mâncarea şi de animatori. Mie mi-a plăcut cum ne-au mâzgălit pe faţă animatorii, mai ales pe Jessica şi mi-a plăcut de Vali şi Dominic. Şi apropo, în ghiozdan am găsit o piatră”. (Sofia Mocanu)
„Mi-a plăcut campusul. Focul de tabără şi cântecele vicarului la chitară mi-au plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut tot, şi mâncarea”. (Teodor Doboş)
„A fost frumos, de fapt aşa şi aşa. Cel mai puţin mi-a plăcut dansul, pentru că nu ştiu să dansez, nici bansurile nu-mi plac, şi nici înviorarea în niciun caz, dar cel mai mult mi-a plăcut mâncarea, dar şi jocurile şi focul de tabără”. (Alessio Adam)
„A fost foarte frumos campusul, mâncarea a fost bună, nici mie nu mi-au plăcut bansurile. Cel mai fain joc a fost fotbalul”. (Francisc Ivan)
„Mie mi-au plăcut cel mai mult dansurile, înviorarea şi jocul de dimineaţa. Nu mi-a prea plăcut aşa tare jocul „Comoara” pentru că s-au cam grăbit şi în 5 minute s-a terminat jocul. Mi-a plăcut jocul „Îngeraşul”, mânca­rea a fost bună, mi-a plăcut tot în campus, mie”. (Rebeca Onofrei)
„Mie mi-a plăcut în campus pentru că am jucat fotbal, am făcut înviorarea, am mâncat (mâncarea mi-a plăcut mult) şi focul de tabără. Şi liturghia mi-a plăcut foarte mult. Înainte de plecare, animatorii ne-au făcut farse şi în genţi am găsit pietre şi pe mâini aveam numai desene”. (Romeo Sauciuc)
„Superb… acest campus a fost dife­rit de celelalte campusuri. Când am plecat de la Pralea simţeam aşa un gol, adică aş fi vrut să mai stau. Nu ştiu ce mi-a plăcut cel mai mult, poate bătaia cu apă. M-a udat Deian şi asta mi-a plăcut foarte mult, şi cred că cel mai puţin mi-a plăcut când a trebuit să ne ducem la culcare. Mie nu mi s-au pus pietre în ghiozdan, dar am găsit numele surorii mele scris pe picior, şi alte desene. Două cuvinte care ar putea caracteriza acest campus ar fi: superlativ absolut”. (Giulia Munteanu)
Le mulţumim tuturor celor care au avut grijă ca acest campus să iasă cât mai bine, preoţilor care ne-au îndrumat dar mai ales lui Isus care a fost în mijlocul nostru mereu.
Bianca Munteanu

Lasati un comentariu