Amintiri… din prima zi de şcoală

În curând va începe iar şcoala. Fiecare cred, îşi mai aduce aminte de emoţiile primei zile de şcoală, fie că a fost prima dată la şcoală, sau celelalte începuturi de an şcolar. Personal, îmi aduc aminte, cât de mândru eram având pe părinţi alături, dar şi curios, voind să cunosc colegii de clasă, colega de bancă, învăţătoarea. Simt un fior gândindu-mă că de atunci au trecut 30 de ani!!!

                Deasemenea îmi mai amintesc cum în fiecare zi, aproape, mama ne pregătea micul dejun, avea grijă să ne spălăm, să ne rugăm, să fim cu lecţiile făcute, să ne reamintească să fim cuminţi, să salutăm pe drum, să învăţăm la şcoală. Acelaşi lucru îl făcea şi tatăl meu, lucrând în centrul satului, în drumul spre şcoală, treceam şi îl salutam, deoarece el pleca devreme la muncă. Şi nu aveam cum să fiu altfel deoarece şi profesorii făceau naveta şi trecând prin acelaşi centru, aveau grijă să-l informeze dacă făceam vreo năzdrăvănie.

AMINTIRI! MOMENTE FRUMOASE!

                În curând va începe iar şcoala. Care sunt amintirile care se vor impregna în mintea copilului de azi? „Mama şi tata sunt plecaţi în Italia. Mi-au luat cel mai super ghiozdan”. Dar ce va rămâne din el peste câteva zile? „Mama şi tata nu s-au mai înţeles şi au divorţat. Acum stau cu mama, dar mi-e dor şi de tata. Sunt aşa fericiţi copiii cu ambii părinţi!”. „Eu stau mai mult pe afară, temele le fac la şcoală pentru că acasă mama şi tata se ceartă mereu, tata mai bea…”, „Mama l-a părăsit pe tata când am intrat în clasa a IX-a. Am mai ţinut un timp legătura cu ea, dar s-a recăsătorit şi acum doar din când în când o mai văd”.

                Ce vor face aceşti copii, părinţii de mâine, în prima zi de şcoală? Ce socie­tate construim? Am văzut deja prăpădul de la bacalaureat!

                Să ne trezim cât mai avem timp, cât nu e pierdut totul. Copiii au nevoie de PĂRINŢI, pentru că aşa a lăsat Dumnezeu să fie. Nu de sponsori, nu de egoişti, de orgolioşi, de stăpâni.

                Dragi părinţi, aţi pregătit ghiozdanul copilului dumneavoastră?

                Ce amintiri puneţi în el? Ce valori? Ne mai mirăm de copiii de azi? Nu-i înţelegem pentru că nu mai petrecem timp cu ei… îi lăsăm să crească ca buruienile. Atunci, ce vreţi să culegeţi mai târziu? Umpleţi-le ghiozdanul cu Dumnezeu, cu exemple bune, cu cre­dinţă şi atunci roadele vor fi cu siguranţă, bune.

                Un an şcolar rodnic, tuturor!

Pr. paroh,

Francisc Fărcăşel