E sărbătoare-n Favorit Indulgenţă plenară cu ocazia celebrării centenarului apariţiilor Maicii Domnului de la Fatima

10 ANI DE NOTA 10!

La început a fost un gând de inspiraţie divină, care a început să prindă forţă. O forţă care l-a însufleţit şi i-a dat un sens, un  contur şi mesageri care să-l orienteze spre concret.
Aşa s-a născut Biserica noastră. Am fost concepuţi dintotdeauna în gândul lui Dumnezeu, în inima lui Isus, Bunul Păstor, iar la momentul potrivit, prin truda unor oameni inspiraţi şi pricepuţi, s-a născut la viaţă această comunitate creştină.
Momentul înfiinţării  a fost doar un început, căci cel ce ne-a dorit şi ne-a născut, şi-a asumat nişte obligaţii, iar din acel moment veghează, intervine, coordonează, iubeşte şi se dăruieşte pentru ca noua fiinţă să crească şi să se dezvolte. Este un proces de lungă durată, care continuă.
Despărţirea – plină de regrete – de vechea şi unica parohie din oraş a fost înlocuită de chemarea spre un loc nou, spre un viitor plin de necunoscut. La momentul acela, erau zece ani de când prinsesem rădăcini în vechea comunitate, iar regretele au dispărut brusc când, din invitaţia de a fi parte din noua parohie s-a iscat dorinţa de a vedea ce va urma. Şi n-am fost spectatori, ci „actori” într-un „film de acţiune”.
La început a fost bisericuţa de lemn care a apărut în miezul verii, în timp ce eram în concediu. Când ne-am întors, într-o duminică, a fost primul lucru pe care am dorit să-l vedem. Am avut sentimentul de „acasă”, plin de căldură şi intimitate, sentiment care nu a dispărut. Acela e  primul loc în care Isus, Păstorul Cel Bun, ne-a făcut cunoştinţă cu păstorul comunităţii, pr. Francisc. Aici ni i-a prezentat, rând pe rând, pe fraţii şi surorile de viaţă creştină, cu care am format marea familie parohială.
În scurt timp, a început să prindă contur noul lăcaş, care a crescut în trei ani cât altele în zece, prin strădania pr. paroh, din dragostea sa pentru Dumnezeu şi pentru credincioşi. Fiecare a investit din „al său” pentru a crea un „al nostru”. Concomitent şi la fel de frumos s-a închegat comunitatea. Lucrul în comun, participarea la tot felul de activităţi ne-au apropiat, astfel încât am fost alături unii de alţii, atât la bine cât şi la greu. Biserica noastră s-a ridicat vazând cu ochii, plăsmuită de gânduri măreţe, din minţi luminate, din suflete curate şi trupuri vânjoase, din inimi iubitoare, încărcate de credinţă şi speranţă.
Dacă ar fi să denumesc într-un cuvânt acele începuturi, aş spune „entuziasm”. În această atmosferă s-au născut şi au crescut copiii noştri şi au primit primele sacramente; tinerii şi adulţii au descoperit frumuseţea lucrurilor făcute de la zero; am participat la activităţi unice, pe care doar unii, cu şansă, le fac o dată în viaţă; s-au înfiinţat grupuri şi s-au legat prietenii între tineri, adulţi, copii; s-au încheiat relaţii de rudenie şi căsătorii între tinerii noştri.
În tumultul acestor ani am avut prilejul de a descoperi frumuseţea interiorului uman sub diferite chipuri, mai ales în cei care se oferă şi, fiind un model pentru noi, ne duc cu gândul la frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu. Ei sunt oamenii care dau viaţă bisericii, te fac să simţi că aici eşti acasă şi îţi doreşti să stai conectat la ea în permanenţă, să-i dăruieşti din viaţa şi darurile tale iar apoi să te poţi hrăni din tezaurul comun, din lumina şi pacea lui Cristos.
Fericiţi suntem noi, care am fost aleşi să ridicăm acest lăcaş Domnului!
Fericiţi suntem noi, căci, la aniversarea a 10 ani, suntem încă la vârsta copilăriei. Să ne bucurăm de inocenţa ei!
Fericiţi suntem noi, cei care am fost uniţi de Isus, Bunul Păstor, ca patron al nostru! Ceea ce El a unit, răul să nu despartă!
LA MULŢI ANI!
Emeea
La început a fost un gând de inspiraţie divină, care a început să prindă forţă. O forţă care l-a însufleţit şi i-a dat un sens, un  contur şi mesageri care să-l orienteze spre concret.
Aşa s-a născut Biserica noastră. Am fost concepuţi dintotdeauna în gândul lui Dumnezeu, în inima lui Isus, Bunul Păstor, iar la momentul potrivit, prin truda unor oameni inspiraţi şi pricepuţi, s-a născut la viaţă această comunitate creştină.
Momentul înfiinţării  a fost doar un început, căci cel ce ne-a dorit şi ne-a născut, şi-a asumat nişte obligaţii, iar din acel moment veghează, intervine, coordonează, iubeşte şi se dăruieşte pentru ca noua fiinţă să crească şi să se dezvolte. Este un proces de lungă durată, care continuă.
Despărţirea – plină de regrete – de vechea şi unica parohie din oraş a fost înlocuită de chemarea spre un loc nou, spre un viitor plin de necunoscut. La momentul acela, erau zece ani de când prinsesem rădăcini în vechea comunitate, iar regretele au dispărut brusc când, din invitaţia de a fi parte din noua parohie s-a iscat dorinţa de a vedea ce va urma. Şi n-am fost spectatori, ci „actori” într-un „film de acţiune”.
La început a fost bisericuţa de lemn care a apărut în miezul verii, în timp ce eram în concediu. Când ne-am întors, într-o duminică, a fost primul lucru pe care am dorit să-l vedem. Am avut sentimentul de „acasă”, plin de căldură şi intimitate, sentiment care nu a dispărut. Acela e  primul loc în care Isus, Păstorul Cel Bun, ne-a făcut cunoştinţă cu păstorul comunităţii, pr. Francisc. Aici ni i-a prezentat, rând pe rând, pe fraţii şi surorile de viaţă creştină, cu care am format marea familie parohială.
În scurt timp, a început să prindă contur noul lăcaş, care a crescut în trei ani cât altele în zece, prin strădania pr. paroh, din dragostea sa pentru Dumnezeu şi pentru credincioşi. Fiecare a investit din „al său” pentru a crea un „al nostru”. Concomitent şi la fel de frumos s-a închegat comunitatea. Lucrul în comun, participarea la tot felul de activităţi ne-au apropiat, astfel încât am fost alături unii de alţii, atât la bine cât şi la greu. Biserica noastră s-a ridicat vazând cu ochii, plăsmuită de gânduri măreţe, din minţi luminate, din suflete curate şi trupuri vânjoase, din inimi iubitoare, încărcate de credinţă şi speranţă.
Dacă ar fi să denumesc într-un cuvânt acele începuturi, aş spune „entuziasm”. În această atmosferă s-au născut şi au crescut copiii noştri şi au primit primele sacramente; tinerii şi adulţii au descoperit frumuseţea lucrurilor făcute de la zero; am participat la activităţi unice, pe care doar unii, cu şansă, le fac o dată în viaţă; s-au înfiinţat grupuri şi s-au legat prietenii între tineri, adulţi, copii; s-au încheiat relaţii de rudenie şi căsătorii între tinerii noştri.
În tumultul acestor ani am avut prilejul de a descoperi frumuseţea interiorului uman sub diferite chipuri, mai ales în cei care se oferă şi, fiind un model pentru noi, ne duc cu gândul la frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu. Ei sunt oamenii care dau viaţă bisericii, te fac să simţi că aici eşti acasă şi îţi doreşti să stai conectat la ea în permanenţă, să-i dăruieşti din viaţa şi darurile tale iar apoi să te poţi hrăni din tezaurul comun, din lumina şi pacea lui Cristos.
Fericiţi suntem noi, care am fost aleşi să ridicăm acest lăcaş Domnului!
Fericiţi suntem noi, căci, la aniversarea a 10 ani, suntem încă la vârsta copilăriei. Să ne bucurăm de inocenţa ei!
Fericiţi suntem noi, cei care am fost uniţi de Isus, Bunul Păstor, ca patron al nostru! Ceea ce El a unit, răul să nu despartă!
LA MULŢI ANI!
Emeea

Lasati un comentariu